Iaşi: Invitaţie la concertul de colinde al corului „Juvenes Ecclesiae”
Duminica, 15 decembrie 2013, începând cu ora 19.00, „Juvenes Ecclesiae”, corul de tineri al catedralei romano-catolice din Iaşi va susţine tradiţionalul concert de colinde în catedrala romano-catolică „Sfânta Fecioara Maria, Regină”.
Vor fi interpretate următoarele piese muzicale de Crăciun:
1. Noapte de vis – J. Mohr, F.X. Gruber
2. După datini, colindăm – Al. Pascanu
3. Christmas Lullaby – John Rutter
4. Cântec de Craciun – Gheorghe Budis
5. Gaudete – Piae Cantiones
6. Leganelul lui Isus – Valentin Teodorian
7. I saw three ships – David Willcocks
8. Gazde mari, nu mai dormiţi! – Tiberiu Brediceanu
9. Deck the halls – John Rutter
10. Divina noapte – Maximilian Husaru, John Rutter
11. Colindul clopoţeilor – M. Leontovich
12. Coborât-o coborât – Mircea Neagu
13. Mos Craciun – Stelian Olariu
14. Noël (Isus) – Adolphe Adam, Placide Cappeau
15. Angels Carol – John Rutter
16. Noël c’est l’amour – Norbert Glanzberg, Henri Contet
17. O, ce veste! – Dimitrie G. Kiriac
Solişti: Georgiana Brudaru, Ovidiu Ghiuzan, Marian Blaj, Adriana Pârţac, Maria-Luiza Andrici
Orchestra: Tineri Interpreţi ieşeni
Organist: Octavian Bişoc
Corul este pregătit şi dirijat de domnul Maximilian Husaru.
Intrarea este liberă.
Ce sunt colindele? Colindele sunt cântece tradiţionale care îşi au originea în perioada precreştină. Termenul de „colindă” derivă din latinescul „kalendae”. derivat din verbul „calare” („a vesti”). Astfel, a colinda înseamnă a vesti. La vechii romani, copiii de sclavi şi săraci umblau pe la cei înstăriţi, la Festum Kalendarum, adică la „calendele lui ianuarie”, urându-le sănătate şi bună stare .
Iată ce spune Mircea Eliade despre obiceiul colindatului la români :
„Ritualul se desfăşoară de obicei începând din Ajunul Crăciunului (24 decembrie), până dimineaţa zilei următoare. Grupul de şase până la treizeci de tineri (colindători) aleg un vătaf, care cunoaşte obiceiurile tradiţionale şi vreme de patruzeci sau optsprezece zile ei se adună de patru, cinci ori pe săptămână, într-o casă anumită, ca să primească instrucţia necesară. În seara zilei de 24 decembrie, îmbrăcaţi în straie noi ţi împodobiţi cu flori şi zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe străzi, cântă din trompete şi bat darabana, pentru ca larma făcută să alunge duhurile rele şi să-i vestească pe gospodari de sosirea lor. Ei cântă prima colindă la fereastră şi după ce au primit învoirea celor ai casei, intră în casă şi îşi continuă repertoriul, dansează cu fetele tinere şi rostesc urările tradiţionale. Colindătorii aduc sănătate şi bogăţie, reprezentate de o rămurică de brad pusă într-un vas plin cu mere şi pere mici. Exceptând familiile cele mai sărace, de la celelalte primesc daruri: colaci, plăcinte, fructe, carne, băutură etc. După ce au străbătut întreg satul, grupul colindătorilor organizează o serbare la care iau parte toţi tinerii” (Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase).
Putem fi recunoscători strămoşilor noştri pentru moştenirea extraordinară pe care ne-au lăsat-o; avem sute şi sute de colinde, unele precreştine, altele încreştinate şi altele pur creştine, toate de o valoare inestimabilă.
După o lungă perioadă de pregătire, cu dorinţa în suflet de a vesti şi altora bucuria naşterii lui Cristos, corul de tineri va propune o oră de rugăciune sub formă de cânt pentru a-l primi pe Dumnezeu în inimile noastre.
Vă aşteptăm cu drag!
Pr. Cristian Bîrnat
