Lecturile din Sfânta Scriptură, pe care le ascultăm la Sfânta Liturghie, sunt cuvinte vii care stabilesc un dialog între Dumnezeu și credincioși. Despre importanța și modul în care este necesar a le asculta ne-a vorbit la întâlnirea comunitară lunară din data de 8 mai pr. Daniel Iacobuț. Aceasta a fost cea de-a treia întâlnire dedicată Sfintei Liturghii, prezentată ca eveniment de taină – se celebrează sfintele taine – în care, într-o relație de iubire, Dumnezeu ni se comunică și ni se dăruiește, iar poporul său îi răspunde cu credință reînnoită.
Prima lectură, sau Profeția, este un text din Vechiul Testament. Excepție fac perioadele Crăciunului şi a Paştelui, când sunt extrase din Noul Testament.
Întreg Vechiul Testament reprezintă un proces al revelării lui Dumnezeu care culminează cu Isus, de aceea lectura acestor texte este necesar a fi făcută în lumina întâlnirii cu Mântuitorul.
Psalmul responsorial este un răspuns, o rugăciune a omului adresată lui Dumnezeu. Și Isus se ruga Tatălui Său apelând la Psaltire. De aceea, putem spune că ne rugăm lui Dumnezeu împreună cu Isus. Pentru aprofundarea cuvintelor psalmului se repetă un verset-refren și, din același motiv, se recomandă forma cântată a psalmului.
Lectura a doua, sau Apostolul, este din Noul Testament și ne introduce în experiența de credință a apostolilor, ne face cunoscută relația lor cu Isus. Aceasta devine pentru noi un model, întrucât noi avem o credință apostolică, transmisă de și prin apostoli.
Cântecul de la Evanghelie, Aleluia, anunță momentul citirii textului din Evanghelie și are semnificația laudei aduse Domnului.
Evanghelia, momentul culminant al Liturgiei cuvântului, este cuvântul lui Isus însuși. Astfel se explică unele semne și gesturi semnificative ale participanților la celebrare: tămâierea Sfintei Scripturi, a preotului lector și a credincioșilor, aducerea Sfintei Evanghelii în procesiune, încadrată de lumânări, sărutarea Sfintei Evanghelii după proclamarea sa, ascultarea textului stând în picioare, semnul sfintei cruci pe frunte, pe buze și în dreptul inimii.
Omilia sau predica are rolul de explicare a lecturilor citite. Preotul, prin hirotonire, are această carismă. Astfel, credincioșii sunt ajutați în cunoașterea și apropierea lor de Dumnezeu pentru ca apoi, cu rațiunea luminată de credință, să poată lua decizii bune pentru viața proprie.
Rugăciunea Crezului este expresia credinței trezită prin ascultarea lecturilor. Aici își găsește împlinirea Cuvântul și, este, în același timp, modul nostru de a ne recunoaște creștini.
Rugăciunea credincioșilor (universală) este Cuvântul devenit rugăciune, rodul Cuvântului ascultat. Este universală, întrucât poporul creștin, Biserica, se roagă pentru toți, și ne face solidari cu întreaga omenire. Aceste rugăciuni vor fi duse pe altar împreună cu pâinea și vinul pentru a fi transformate de Cristos.
Despre trăirea următoarelor momente ale evenimentului întâlnirii noastre cu Cristos la Sfinta Liturghie…la următoarea cateheză a pr. D. Iacobuț.
Celina Romila
