După ce, în cadrul întâlnirii precedente, am aprofundat Liturgia Cuvântului, în cea de-a patra întâlnire dedicată Sfintei Liturghii, care a avut loc la data de 6 iunie 2016, explicațiile pr. Daniel Iacobuț ne-au ajutat să înțelegem mai bine Liturgia euharistică. Astfel, lecturile din prima parte, ascultate și primite în inimile noastre, ne pregătesc pentru întâlnirea cu însuși Cristos, în întregime, prezent în Sfânta Euharistie.
În această parte a celebrării, prin intermediul preotului celebrant, avem ocazia de a retrăi evenimentele Ultimei Cine a lui Isus cu apostolii, când a luat pâinea, a binecuvântat-o și le-a dat-o. Acestea sunt momente de o înaltă încărcătură spirituală în care se disting trei gesturi:
1. prezentarea darurilor, a pâinii și a vinului. Este momentul în care îi aducem lui Dumnezeu toată viața noastră: munca, studiul, bucuriile și neliniștile noastre, dorința noastră de a-l sluji pe El, împreună cu tot ce am realizat noi cu ceea ce ne-a dăruit, adică rodul muncii noastre – colecta.
2. rugăciunea euharistică, centrul Sfintei Liturghii, este marcată de câteva momente semnificative:
– Prefața (aducerea de mulțumire), ca recunoaștere și conștientizare a darului mântuirii pe care îl primim în inimile noastre: Sus inimile! Le avem la Domnul!;
– Invocarea Duhului Sfânt – epicleza: Duhul Sfânt coboară asupra darurilor prezentate pentru a le transforma în Trupul și Sângele Domnului;
– Aducerea aminte, prin care este actualizat gestul lui Isus la Ultima Cină când spune: Luați și mâncați…acesta este trupul meu; Luați și beți, acesta este sângele meu. Acum, prin credință, toți cei prezenți retrăiesc Cina de pe urmă a lui Isus, Pătimirea, Moartea și Învierea sa. De aceea, acesta este momentul culminant al Sfintei Liturghii;
– Memorialul sau anamneza este aducerea în fața lui Dumnezeu a întregului popor, inclusiv cei trecuți din această lume, sfinții și toți cei risipiți pretutindeni. Se observă, așadar, că primul efect al împărtășirii este acela de a ne face membri ai aceleiași comunități;
– Aducerea de slavă (doxologia) încheie Rugăciunea euharistică, preamărindu-l pe Dumnezeu Unul Întreit: Prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos, întrucât Cristos este mijlocitorul mântuirii noastre, el se oferă ca jertfă împreună cu noi, care suntem trupul său mistic.
Finalul Rugăciunii euharistice este marcată de exclamația AMIN, pusă în evidență de forma cântată și, uneori, de repetarea sa de trei ori.
3. Riturile împărtășirii încep cu rugăciunea Tatăl nostru, rugăciune pe care însuși Isus ne-a învățat-o și în care ne exprimăm necesitatea hranei și a iertării păcatelor.
Urmează ritul păcii, concretizat prin gestul strângerii mâinii, și Agnus Dei, întrucât precede întâlnirea cu Mielul care se jertfește, luând asupra sa păcatele tuturor. După împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Cristos se trăiește bucuria acestui moment printr-o rugăciune la nivel individual și comunitar.
Ritul care urmează, cel al încheierii, nu este un final, întrucât Cristos se dăruiește neîncetat; este, mai curând, un îndemn de a trăi roadele împărtășirii cu Cristos Cel Viu, în viața proprie și cu toți oamenii, deveniți frați, prin jertfa sa.
Celina Romila
