CALEA SFINTEI CRUCII

(Model de Calea Crucii adaptat şi prelucrat după Via Crucis, de A. Pronzato)

Text pregătitor

Cristos continuă să treacă pe străzile noastre, şi are umerii zdrobiţi de acea bârnă grosolană, şi este condamnat, batjocorit, ajutat, întărit, insultat, răstignit, despuiat, părăsit, îndepărtat…

Vom medita Pătimirea lui Isus, considerându-ne contemporani şi complici, nu simpli spectatori, fie ei chiar şi evlavioşi. Trebuie să ţinem inima şi ochii deschişi asupra lumii în care trăim. Este nevoie de o trecere reală de la o viziune devoţională la o viziune cu adevărat creştină  şi părtaşă la realitatea care se află dincolo de “mica grădină” a sufletului nostru.

Calvarul, în dimensiunile sale reale, îl descopăr numai dacă ies afară. Cristos a fost târât, a mers să moară în afara cetăţii. Dacă ne vom încăpăţâna să rămânem la adăpost, dacă nu ne vom lăsa răniţi, să ne ardă ochii de realităţile cele mai incomode ale timpului nostru, Marele Absent al Căii crucii noastre va fi tocmai El, Isus.

Act de căinţă….

 

STAŢIUNEA I

Isus este osândit la moarte

Ne închinăm Ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Dumnezeu se află în mâinile oamenilor; este judecat în numele religiei şi e găsit vinovat, recurgându-se la calomnie, la martori mincinoşi.

Caiafa îl consideră eretic. Irod nebun. Pilat pune să fie biciuit. Soldaţii îl consideră obiect de distracţie. Copiii îl scuipă in faţă. Persoanele din anturajul Marelui Preot îl pălmuiesc. Petru jură că nu l-a văzut niciodată. Mulţimea îl preferă pe Baraba.

“Răstigneşte-l, răstigneşte-l!”, ţipă din răsputeri mulţimile. Isus, însă, tace.

Doamne, fă-mă să înţeleg ca măcelul din urmă cu 2000 de ani a avut loc şi datorită mie. Fă-mă conştient că, atunci când îmi asum rolul de judecător şi îi dispreţuiesc pe fraţii mei, judecându-i, eu condamn nu pe altcineva, ci pe Tine, cel Drept şi nevinovat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh…

Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce.

Milueşte-ne pe noi.

 

STAŢIUNEA A II-A

Isus ia Crucea pe umeri

Ne închinăm Ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Peste acel trup zdrenţuit de bice, se aşează greutatea lemnului crucii..

Unde sunt acum apostolii? „Doamne, eu nu te voi părăsi niciodată!”, promiteau ei cu puţin timp înainte. Visau un tron, dar Isus a ales Crucea. Voiau să vadă slava lui Dumnezeu, iar Isus îşi manifestă slava prin dispreţ, batjocoră, scuipat. Sperau să vadă semne ale puterii, iar Isus îşi manifestă puterea în slăbiciune, în neputinţa.

Doamne, te rog nu lua în seama plângerile mele. Nu lua în serios exagerările mele atunci când apare vreo cruce la orizontul meu. Fă-mă conştient că orice cruce refuzată este o greutate care apasă pe umerii Tăi. Convinge-mă că nu e posibil să te urmez de-a lungul Calvarului ca spectator, cu mâinile în buzunar. Cu Tine se poate merge, numai dacă suntem ataşaţi de aceeaşi unealtă aspră, pe care nu te mai saturi să o priveşti, şi care este Crucea ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh…

Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce.

Milueşte-ne pe noi.

 

STAŢIUNEA A III-A

Isus cade întâia oară sub povara crucii

Ne închinăm Ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Isus este la capătul puterilor, la limita rezistenţei. Golit, nimicit, distrus. Nici nu mai poate să meargă. Umerii sunt fragili ca şi ai mei, ca şi ai tăi, ca şi ai fiecărui om. Povara grea a crucii îl frânge. Ce e prea mult e prea mult, chiar şi pentru Dumnezeu.

Poate că în acel trup asupra căruia s-au abătut bicele nu mai există nici un centimetru intact. Acum totul este o rană amestecată cu praf.

Doamne mă rog pentru bolnavii care, în spitale, pe lângă faptul că trebuie să suporte boală grea, sunt constrânşi să trăiască într-un climat de indiferenţă. Caută în zadar pe cineva cu care să împartă durerea şi neliniştea lor.       Doamne, fă-ne conştienţi că atunci când refuzăm să uşurăm chinul fratelui care suferă, sfârşim prin a-i mări povara, prin a-l zdrobi…

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh…

Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce.

Milueşte-ne pe noi.

 

STAŢIUNEA A IV-A

Isus o întâlneşte pe Maica sa îndurerată

Ne închinăm Ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Totul a început în momentul Prezentării la Templu atunci când bătrânul Simeon a prorocit destinul ei recurgând la imaginea sabiei.  Maria iese din umbră tocmai când ar fi fost mai comod să fi stat acolo. Nu vrea să piardă nici o etapa a vieţii Fiului său. Cea care l-a făcut să se nască la viaţă este prezentă pe Calvar pentru a-l face să se nască pentru moarte.

Doamne, în mulţimea anonimă ai ştiut să recunoşti prezenţa Mamei Tale. O prezenţă diferită faţă de altele. O întâlnire caracterizată de tăcere, fără gesturi exterioare. A fost suficientă o privire de acord. Un schimb de “Da”: Da-ul tău şi Da-ul ei.

Şi eu vreau să mă faci să te găsesc. Vreau să fiu la postul meu, ca să nu te mai dezamăgesc.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh…

Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce.

Milueşte-ne pe noi.

 

STAŢIUNEA A V-A

Simon din Cirene îl ajută pe Isus să-şi ducă Crucea

Ne închinăm Ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Nu e o persoană evlavioasă, ci un simplu trecător. Fără îndoială, la început nu a fost prea încântat de onoarea ce i-a fost rezervată. Pentru Cristos Simon din Cirene este cel: “care mă ajută să duc crucea”, “Un om care-mi pune la dispoziţie umerii săi”. Dincolo de defecte şi calităţi, Simon din Cirene este un om care i-a adus mângâiere lui Isus.

Doamne, şterge din vocabularul meu expresia: “pe mine nu mă interesează”. Când este vorba de crucea unui frate, sunt amestecat şi eu totdeauna, din moment ce eşti amestecat şi Tu. Şi atunci când am făcut deja mult, rămâne totdeauna loc să fac şi mai mult.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh….

Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce.

Milueşte-ne pe noi.

 

STAŢIUNEA A VI-A

Veronica şterge faţa lui Isus cu o maramă

Ne închinăm Ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Tradiţia a consemnat gestul spontan al Veronicăi. Este o femeie care s-a desprins din mulţime, care s-a expus. Nu s-a mulţumit să-l vadă trecând pe cel condamnat. S-a apropiat de el. A avut curajul gingăşiei şi al iubirii.

Veronica ne spune ceva: e de-ajuns să ştergi o faţă de praf şi de sânge, să-i ştergi lacrimile, ca să apară Chipul pe care îl cauţi, Chipul lui Cristos.

Doamne, fă ca să mă apropii totdeauna cu uimire şi respect de chipul celui de lângă mine, pentru că numai aşa voi putea descoperi chipul tău şi regăsi adevăratul meu chip.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh….

Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce.

Milueşte-ne pe noi.

 

STAŢIUNEA A VII-A

Isus cade a doua oară sub povara Crucii

Ne închinăm Ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Simon din Cirene se străduieşte. Face tot posibilul. Cu toate acestea, Isus nu mai reuşeşte nici măcar să se mai ţină pe picioare; fiecare pas îi cere un efort enorm, fiecare piatră devine un obstacol de netrecut. Cade din nou.

Doamne, căzând a doua oară, ai voit să ne arăţi experienţa noastră zilnică, clătinarea noastră  nesigură, căderile noastre, voinţa noastră adormită

Doamne, vindecă-mă de boala obişnuinţei şi de ispita oboselii. Vreau să redescopăr, zi de zi, semnificaţia angajamentului meu. Doamne, nu vreau sa mă plafonez din cauza obişnuinţei. Ajută-mă să fiu mereu treaz!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh…

Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce.

Milueşte-ne pe noi.

 

STAŢIUNEA A VIII-A

Isus mângâie femeile care plâng

Ne inchinam Tie Cristoase si Te binecuvantam.

Caci prin sfanta Ta Cruce ai rascumparat lumea.

“Fiicele Ierusalimului” sunt înduioşate de o adevărată milă. Lacrimile lor sunt sincere. Dovedesc o durere adâncă a inimii. Cum poţi rămâne indiferent, când acela care a trecut făcând bine tuturor, este dus la moarte ca un răufăcător?

Şi totuşi, Isus le tratează mai degrabă dur. Femeile plângeau de mila lui şi condamnatul le invită brusc să-şi verse lacrimile pentru ele însele, pentru copiii lor, pentru oraş, pentru lume.

Poate şi noi spunem adesea: “Sărmane Isus, iată ce-au făcut din tine”, dar el preferă ca noi să ne deschidem ochii şi inima înaintea apelurilor de ajutor ale celor care există în preajma noastră şi să fim mai sensibili la suferinţele fraţilor.

Ajută-mă, Doamne, să înţeleg că tu nu ai nevoie de compătimirea mea, ci de ajutorul meu concret oferit ţie prin intermediul fraţilor mei care suferă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh….

Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce.

Milueşte-ne pe noi.

 

STAŢIUNEA A IX-A

Isus cade a treia oară sub povara crucii

Ne închinăm Ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea.

De-acum ne-am obişnuit, nu ne mai impresionează. E ceva normal ca cineva, în asemenea condiţii, să nu mai fie în stare să se ţină pe picioare. Nu ne mai surprinde o asemenea nenorocire. Ne resemnăm totdeauna repede cu singurătatea aceluia care este părăsit de toţi. Suntem ca şi protejaţi la neplăcerile în serie care lovesc casa vecinului.

Doamne, în timp ce îmi ridic privirea, rătăcit, de la căderea Ta dură, fă-mă atent şi prezent la nenumăratele creaturi care traversează tunelul singurătăţii. Fă-mă să înţeleg că acela care e prăbuşit la pământ, are nevoie de cineva care să-l ajute să se ridice pentru a-şi continua drumul!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh…..

Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce.

Milueşte-ne pe noi.

 

STAŢIUNEA A X-A

Isus este despuiat de hainele sale

Ne închinăm Ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Atunci când trupul unui om este expus curiozităţii, ofenselor vulgare, acela nu mai este om. “Dacă mulţimea are o limbă să strige, o gură să fluiere, mâini ca să arunce cu pietre, are ceva încă şi mai rău decât toate acestea: ochii”. Ochi care pot să insulte un om, mai mult decât toate injuriile şi ameninţările.

Doamne, fă-mă să înţeleg că fapta cea mai josnică pe care pot s-o săvârşesc este aceea de a fura misterul unei persoane. Fă-mă să înţeleg că, atunci când mă apropii de o creatură a ta fără un sentiment de respect profund, eu o “profanez”. O golesc de Mister. Orice om este un tabernacol. Şi orice ofensă adusă demnităţii sale este un sacrilegiu. Doamne, nu mă lăsa să maltratez Misterul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh…

Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce.

Milueşte-ne pe noi.

 

STAŢIUNEA A XI-A

Isus este răstignit pe cruce

Ne închinăm Ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea.

În mod sigur, piroanele sunt adevărate piroane. Ele pătrund în carne, zdrobesc tendoanele, sfarâmă oasele. Durerea atinge limite insuportabile. Dumnezeu e paralizat de patru piroane. Dar mâinile sale rămân deschise. Şi braţele sunt deschise larg într-un nemăsurat gest de binecuvântare, care îmbrăţişează pe toţi, cuprinzând pe cei doi răufăcători care au fost răstigniţi alături.

Doamne, dă-mi curajul să mă bazez cu totul, în mod exclusiv, pe forţa slăbiciunii şi pe nebunia crucii. Trebuie să încetez de a mă considera important, dacă vreau să dau ceva oamenilor. Trebuie să încetez de a mă agita prea mult. Trebuie să încetez de a mă considera indispensabil. Ajută-mă Doamne!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh…

Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce.

Milueşte-ne pe noi.

 

STAŢIUNEA A XII-A

Isus moare pe Cruce

Ne închinăm Ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Eforturile enorme pe care le face ca să respire, nu-l împiedică să audă blestemele, batjocurile, insultele. În mijlocul blestemelor oamenilor, Dumnezeu scoate un strigăt puternic şi moare (scurt moment de tăcere…)

Doamne, Ţi-i recomand pe toţi aceia care se sinucid. Tu singur ştii pentru ce un om ajunge să-şi pună capăt zilelor. Doamne, am nevoie şi eu să stau mult sub crucea Ta, ca să învăţ ce înseamnă dragostea şi, mai ales, care este preţul ei. Fă-mă să înţeleg că viaţa mea este inutilă dacă nu are dragoste.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh….

Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce.

Milueşte-ne pe noi.

 

STAŢIUNEA A XIII-A

Isus este luat jos de pe Cruce

Ne închinăm Ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Au făcut cu el ce au voit. Oamenii sunt grăbiţi să se debaraseze de cadavrul lui Dumnezeu. Totul s-a terminat. Totul e pierdut. L-au lăsat, totuşi, pentru câteva momente pe genunchii Mamei. Era normal… După iertarea fiului, oamenii au nevoie şi de iertarea Mamei. Ea a rămas credincioasă. De aceea ştie că nu s-a sfârşit totul; ea ştie că e un nou început.

Sfântă Fecioară Marie, primeşte în braţele tale pe omul care în fiecare zi este aruncat în gunoiul dispreţului, al refuzului, al excluderii. Ajută-ne şi pe noi să ştim să luăm în braţe pe toţi fraţii noştri căzuţi!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh…

Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce.

Milueşte-ne pe noi.

 

STAŢIUNEA A XIV-A

Isus este înmormântat

Ne închinăm Ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea.

L-au condus pe Dumnezeu la cimitir. L-au dus înapoi. L-au redat trecutului. N-a mai rămas decât o amintire, un bocet. I-au ridicat un monument. Într-un cimitir nu se mai poate întâmpla nimic. În mormânt, chiar şi Dumnezeu devine inofensiv, numai nelinişteşte pe nimeni. Un Dumnezeu care trăieşte, devine prea sâcâitor.

Nu ştiau că acel trup, este o sămânţă care e gata să facă să explodeze, iar acea piatră apăsătoare, rostogolită la intrarea mormântului, peste puţin timp, va fi o enormă rană de lumină.

Ajută-mă Doamne să nu mă îndepărtez de tine, nici chiar atunci când îmi pari absent. Ajută-mă să te văd şi să te simţ mereu prezent în viaţa mea. Fă să nu te înmormântez niciodată!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh…

Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce.

Milueşte-ne pe noi.

STAŢIUNEA A XV-A

Isus învie din morţi

Ne închinăm Ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Să strige viaţa. S-a sfârşit noaptea. S-a născut o lume nouă. Alături de Cristos care a ieşit din temniţa mormântului, şi noi am ieşit cu el afară din închisoare, din închisoarea păcatului, şi am păşit în lumea cea nouă a libertăţii creată de El prin Învierea sa din morţi.

Cristos ne încredinţează o lume nouă, intactă. Şi singura recomandare pe care ne-o dă este aceea de a nu ne mai întoarce îna­poi. Trebuie să întrerupem orice legătură cu vechiul, cu ura, cu divi­ziunile, cu egoismul. Să ne obişnuim cu lumina, cu iubirea, cu libertatea, cu pacea. Totul începe de la capăt.

El ne trimite pe străzile lumii noastre, oriunde se află moar­tea, acolo unde acţionează mâini ucigătoare, ca să strigăm viaţa, ca să reaprindem speranţa. Ajută-ne Doamne!

Rugăciune de încheiere

Doamne, tu ai sfinţit semnul crucii prin suferinţele şi moartea Fiului tău preaiubit pe lemnul crucii.

Te rugăm ca toţi acei care ne mărturisim credinţa prin acest semn sfânt să ne bucurăm de ocrotirea ta cerească. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Iartă-ne Doamne, iartă-l pe poporul tău, şi în veci nu te supăra pe noi