O, iartă-mi, te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea din tine robul meu,
Nu eu s-ascult de tine, ci tu de ce spun eu.
În loc să vreau eu, Doamne, sa fie voia ta,
Îţi cer, iţi cer într-una să faci tu voia mea,
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vrei
Şi să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai,
Gândindu-mă că dacă-ţi cânt şi te slăvesc,
Am drept să-ţi cer într-una să faci tot ce doresc.
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga,
Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa ta!
Nu tot cerându-ţi ţie să fii tu robul meu,
Ci tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu,
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate să fie voia ta. AMIN
