Cântec: În suflet cu iubire
Preot: „Omule care te vezi purtat de vârtejul acestei lumi şi-ţi pare că navighezi prin furtuni dezlănţuite şi că piciorul tău nu atinge pământul, nu-ţi dezlipi privirea de la strălucirea acestei stele, dacă vrei să nu fii strivit de vijelie”. Acestea sunt cuvintele sfântului Bernard şi vă invit să fie îndemnul pe care să-l primim şi noi la acest moment de rugăciune: să ne păstrăm privirea aţintită spre cea mai curată şi frumoasă stea, Sfânta Fecioară Maria, să ne lăsăm schimbaţi de strălucirea ei şi să permitem să schimbe inimile noastre reci şi ale lumii întregi. În mod special, o rugăm pe Mama noastră cerească să vegheze cu grijă mereu trează asupra familiilor noastre, să păstreze în ele iubirea şi înţelegerea; o rugăm să aibă grijă de familiile tinere şi de cele aflate în dificultate; o rugăm şi pentru tinerii diecezei noastre şi ai lumii întregi pentru ca ei să înţeleagă importanţa căsătoriei creştine şi a familiei, iar trăirea tinereţii lor să fie o adevărată pregătire pentru acest moment.
Preasfântă, Neprihănită Fecioară şi Maica noastră, Marie, la tine, care eşti Maica Domnului, Regina lumii, ocrotitoarea familiilor şi a tinerilor, mijlocitoarea, speranţa şi scăparea păcătoşilor, alergăm astăzi, noi, cei care ne-am adunat în jurul tău pentru aţi cere să ne susţii pe drumul vieţii.
Ne închinăm ţie, Mama noastră, şi-ţi mulţumim pentru atâtea haruri pe care ni le-ai dăruit până acum; îţi mulţumim pentru grija ce ne-o porţi şi pentru iubirea pe care ne-ai arătat-o de atâtea ori.
Te iubim, Stăpâna noastră vrednică de iubire, şi, pentru dragostea ce o avem către tine, îţi făgăduim că-ţi vom sluji întotdeauna şi că ne vom da toată osteneala să te iubească şi alţii. În tine ne punem speranţa, acum la începutul anului dedicat familiei şi căsătoriei creştine; de la tine aşteptăm ajutorul.
Învaţă-ne încredinţarea ta, speranţa şi iubirea ta adevărată. Învaţă-ne să ieşim în întâmpinarea Fiului tău, condu-ne la El. El să fie răspunsul tuturor problemelor noastre. Învaţă-ne să ieşim şi în întâmpinarea celorlalţi oameni, probabil, mai săraci, mai trişti, mai părăsiţi decât oricare dintre noi.
Învaţă-ne să slujim viaţa de la zămislirea ei şi până la moartea ei naturală. Învaţă-ne să primim această viaţă. Fă ca inimile noastre să fie deschise, să fie deschise casele şi ţările. Restituie vieţii misterul, şi la tot ceea ce naşte, ceea ce-i dă sens. Restituie iubirii misterul prin mijlocul curăţiei. Prin tine curăţia să devină un răspuns la mister: „Fericiţi cei curaţi cu inima, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Mt 5,8). Tu ştii că cea mai mare depravare a omului este necurăţia, din ea se nasc ura, concubinajul, divorţurile, omuciderile şi războaiele. Dorim să ne asumăm responsabilitatea pentru viitorul nostru, pentru viitorul Bisericii şi al lumii, acum, la începutul celui de-al treilea mileniu, pentru a fi în stare să transmitem fiilor noştri credinţa în Dumnezeu şi sensul vieţii.
Învaţă-ne să fim prezenţi în Biserică şi în viaţa socială. Mama Înţelepciunii, învaţă-ne să creăm o cultură şi o civilizaţie care, bazându-se pe legile lui Dumnezeu, să ştie a sluji omului şi vieţii. Amin.
Bucură-te, Marie…
Consfinţirea familiei
O, Fecioară preasfântă, regina şi Mama noastră preaiubitoare, aruncate la picioarele tale, familiile noastre se consfinţesc astăzi Inimii tale Neprihănite, ca să domneşti de-a pururi peste casele noastre.
Fii întotdeauna de faţă în ele cu harul ceresc şi cu binecuvântările tale, cu bunătatea şi ocrotirea ta de Mamă. Noi vrem să avem întotdeauna de călăuză pilda virtuţilor tale înalte. Tu, care în lumea aceasta, ca Mamă, Fecioară şi soţie, ai fost slujitoare credincioasă a Domnului, muncitoare smerită şi Mama durerilor, învaţă-ne să trăim cum se cuvine viaţa noastră creştină, iubindu-ne cu adevărat între noi, dând o creştere bună copiilor noştri şi supunându-ne cu răbdare la ostenelile muncii şi la toate încercările vieţii. Fă să domnească în familiile noastre pacea, seninătatea şi bucuria, şi, ca odinioară în căsuţa din Nazaret, chipul tău ceresc să înveselească viaţa copiilor noştri.
Primeşte, o, Fecioară preasfântă, rugăciunile noastre de fiecare zi, jertfele şi suferinţele noastre, pe care ţi le oferim ca ispăşire pentru întoarcerea păcătoşilor şi îndreptarea batjocurilor care necontenit rănesc Inima prea Sfântă a lui Isus şi Inima ta Neprihănită.
O, Fecioară preasfântă, fii tu Regina familiilor noastre şi dobândeşte-ne prin bunătatea ta harul ca, într-o zi, să fim iarăşi toţi împreună în cer, spre a cânta în veci, împreună cu tine, milostivirile fără margini ale Fiului tău. Amin.
Adu-ţi aminte…
LECTURA I – tânăr 1
Citire din cartea Apocalipsul Sfântului Ioan
Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci cerul dintâi şi pământul dintâi au trecut, iar marea nu mai este. Şi am mai văzut cetatea cea sfântă, Ierusalimul cel nou, coborând din cer de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru mirele ei.
Atunci am auzit un glas puternic de la tron, spunând: „Iată cortul lui Dumnezeu împreună cu oamenii! El va locui împreună cu ei, iar ei vor fi poporul lui şi el, Dumnezeu cu ei, va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor, iar moarte nu va mai fi. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”.
Cel care şade pe tron a zis: „Iată, le fac pe toate noi” şi spune: „Scrie că acestea sunt cuvinte adevărate şi vrednice de crezare”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL
R.: Magnificat, magnificat, magnificat anima mea Dominum
Magnificat, magnificat, magnificat anima mea. (melodie Taize)
46 Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul
47 şi duhul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeu, mântuitorul meu. R.
48 Căci a privit la smerenia slujitoarei sale;
iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită,
49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic,
şi numele lui e sfânt. R.
50 Milostivirea lui dăinuie din neam în neam
peste cei ce se tem de dânsul.
51 El arată puterea braţului său;
risipeşte pe cei mândri în inima lor. R.
52 Îi dă jos de pe tronuri pe cei puternici
şi îi înalţă pe cei smeriţi.
53 Pe cei flămânzi i-a copleşit cu daruri,
iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. R.
54 L-a sprijinit pe slujitorul său, Israel,
amintindu-şi de îndurarea sa,
55 după cum a promis părinţilor noştri,
lui Abraham şi urmaşilor lui în veci. R.
EVANGHELIA
(Aleluia…) Ant: Ca o grădină închisă tu eşti, Marie, ca o grădină închisă, ca o fântână acoperită.
Generaţiile te vor numi fericită, întreg poporul îţi va cânta laude. (Aleluia…)
În ziua a treia, s-a făcut o nuntă în Cana Galileii şi mama lui Isus era acolo. A fost invitat la nuntă şi Isus cu discipolii lui. Întrucât se terminase vinul, mama lui Isus i-a zis: “Nu mai au vin”. Dar Isus i-a spus: “Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie; încă nu a venit ceasul meu”. Mama lui Isus a spus slujitorilor: “Faceţi tot ce vă va spune”. Erau acolo şase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de optzeci sau o sută douăzeci de litri. Isus le-a zis: “Umpleţi vasele cu apă!” Iar ei le-au umplut până sus. Atunci le-a zis: “Scoateţi acum şi duceţi stolnicului nunţii!” Ei i-au dus. Când a gustat stolnicul apa devenită vin – şi el nu ştia de unde este, dar slujitorii care o aduseseră ştiau – stolnicul l-a chemat pe mire şi i-a spus: “Orice om pune mai întâi vinul cel mai bun, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ţinut vinul cel mai bun până acum!” Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii. Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el. După aceea, a coborât la Cafarnaum el, mama lui, fraţii săi şi discipolii şi au rămas acolo câteva zile.
Cuvântul Domnului!
Reflecţie: Evanghelia ne spune că Isus a făcut prima minune la o nuntă, în Cana Galileii, schimbând apa în vin la intervenţia Mamei sale, Maria, deşi la început părea că nu-l interesează această problemă: „Ce te priveşte pe tine şi pe mine femeie ?”
Maica Domnului a voit parcă să spună că problema nunţii, a căsătoriei, a familiei nu e numai problema oamenilor, dar şi a lui Dumnezeu.
Uneori ni se pare că ceea ce facem pe acest pământ nu are nici o legătură cu Dumnezeu. E doar problema noastră. Nu e problema lui Dumnezeu. Dar acest pasaj ne spune că unirea a două persoane în căsătorie, ne spune că familia are implicaţiile şi legăturile cele mai mari cu Dumnezeu. E vorba de a răspunde unui plan de iubire stabilit de Dumnezeu prin creaţie. Numai că lumea nu mai observă, sau nu mai vrea să vadă acest lucru. Legăturile cu Dumnezeu dispar foarte repede. În lumea modernă se răspândeşte mentalitatea convieţuirii fără cununie religioasă, mentalitatea căsătoriei de probă, mentalitatea amorului liber. Se permite prin lege uciderea copilului ne născut. Se vede de la distanţă un lucru: căsătoria şi familia se vor a fi doar probleme ale oamenilor, nu ale lui Dumnezeu.
Pentru cei de la nunta din Cana, Maica Domnului a spus : „Nu mai au vin”. Pentru mulţi oameni de astăzi, pentru mulţi tineri de astăzi, pentru multe familii de astăzi, Maria i-ar spune altceva lui Isus; nu i-ar spune „Nu mai au vin”, ci: „Nu mai au divin, nu mai au Dumnezeu. Nu mai au credinţă. Nu mai au dragoste. Nu mai au speranţa unei vieţi veşnice. Nu mai au fidelitate. Nu mai au fericire.”
Suntem în faţa lui Cristos, cel care a făcut prima minune la o căsătorie; suntem în faţa Mariei care a intervenit pentru soţii aflaţi în dificultate. Să-i încredinţăm ei pe toţi acei creştini care au uitat sau nu vor să accepte adevărul că toate acestea nu sunt doar problemele noastre, ale oamenilor, dar sunt şi problemele lui Dumnezeu; să-i încredinţăm ei familiile noastre; să-i încredinţăm toate familiile care trec prin momente delicate, pe soţii plecaţi din sânul familiei, pe părinţii care ignoră responsabilităţile părinteşti, pe copiii care nu au părinţi şi pe aceea care îi au dar nu-i respectă. Să-i încredinţăm ei pe toţi tinerii ca ei descopere măreţia căsătoriei şi a familiei şi să fie dornici să construiască celule demne ale Bisericii şi ale societăţii… Să încredinţăm întreaga omenire Mamei noastre cereşti pentru ca ea să intervină la Fiul ei şi să facă o nouă minune: să descopere tuturor oamenilor valorile sacre ale familiei şi ale căsătoriei.
Cântec: Nume Preadulce
RUGĂCIUNI – TINERI:
1. Căzut la pământ, în disperare, în întuneric, te simţi fără speranţă, fără iubire, fără acel Dumnezeu despre care spun toţi că este Iubire… Te simţi singur, deşi din ce în ce mai mulţi tineri cad la fel ca tine… în disperare, în întuneric… Atât de mulţi… Şi totuşi te simţi singur, părăsit în întuneric şi parcă atacat de ispite, de gânduri, de cuvinte care dor şi care vin din toate părţile, uneori chiar şi din partea celor pe care îi crezi prieteni!! Te simţi căzut şi nimeni nu e lângă tine; parcă toţi sunt mult prea ocupaţi, mult prea grăbiţi pentru aţi oferi un umăr pe care să-ţi pui capul obosit! Obosit de atâtea gânduri, atâtea griji, stres şi dezorientat, atât de dezorientat încât toată lumea se învârte ca un carusel şi îţi vine să strigi: Opriţi pământul! Vreau să cobor, să mă odihnesc! Toţi şi-au găsit un drum numai tu… eu… noi nu ştim unde suntem, de ce suntem, pentru ce suntem!
Dar ştii ceva? Nu eşti singur… suntem tineri si cu toţii am avut un astfel de moment, o astfel de stare când voiam să ne oprim, să ne odihnim, să ne adunăm pentru a vedea mai clar care e drumul dintre toate care se deschid în faţa noastră… În această seară, Mama noastră cerească ne oferă umărul ei pentru a plânge, pentru a ne sprijini capul obosit şi a ne găsi liniştea…
Măicuţă Sfântă, te rugam, cu grija ta de mamă, ajuta-ne când apar astfel de moment de disperare, de deznădejde; aminteşte-ne că eşti lângă noi şi că trebuie să ne abandonăm Mamei noastre! Ridică-ne frunţile de la pământ, şterge lacrimile din ochii noştri şi, astfel, să putem vedea mai clar drumul nostru, cu speranţa că tu mereu vei fi cu noi pentru a ne oferi iubirea de care avem atâta nevoie pentru a creşte drept spre sfinţenie.
Sfanta Fecioara, mama tuturor celor cazuti si descurajati! Roaga-te pentru noi! (Iuliana Tofana)
Bucură-te Marie…
2. Începe facultatea… Primul an, al doilea, al treilea, al şaselea…! Suntem studenţi, venim de peste tot din România şi nu numai! Iaşul freamătă de atâta tinereţe şi entuziasm… Dar, ajungând aici, ni se deschide o altă viaţă, alte posibilităţi, alţi prieteni, alt anturaj şi, de ce nu, alte distracţii… iar credinţa, rugăciunea de seară, mersul la liturghie, la cateheză, grupul de tineri parohial, toate cele pe care le-am învăţat acasă parcă nu-şi mai găsesc loc în programul nostru… nu mai este timp şi pentru acestea. Şi uneori ne trezim înstrăinaţi de parcă ceva lipseşte… Dar oare ce? După câteva căutări ne dăm seama că am uitat de primul prieten, de Isus! Şi ne amintim şi de ce ni se spunea ba la cateheză, ba la predicile de duminică: plecând în lume devenim martori ai credinţei, martori ai iubirii lui Cristos prin exemplul vieţii noastre … Devenim adevăraţi misionari! Ce poate fi mai frumos decât să fii misionar, să fii un exemplu de speranţă, iubire şi credinţă oriunde te-ai afla?!
Sfântă Fecioară, te rugăm adună-i pe tinerii care au uitat de Isus şi pe cei care-l caută! Ajută-ne să fim martori vii ai iubirii lui Isus, Fiul tău preaiubit! Ajută-ne să exprimăm prin viaţa şi faptele noastre Sfânta Scriptură! Ajută asociaţiile de tineri din cadrul Bisericii să fie deschise, să ofere sprijin, un cadru de familie şi prietenii pe viaţă tuturor celor care caută sprijin, prieteni, familie! Ajută-ne să fim misionari oriunde ne-am afla, să fim mici scrisori de iubire scrise de Dumnezeu către fiii acestei lumi! (Iuliana Tofana)
Bucură-te Marie…
3. Tinerii au fost consideraţi dintotdeauna ‘viitorul de mâine’, dar niciodata nu au fost mai nepregătiţi pentru ziua de maine decât sunt astăzi. Culmea e că majoritatea dintre ei iau cu avânt facultăţile ori merg la muncă în strainatate cu scopul de a realiza ceva mai bun şi, cu toate acestea, viitorul rămâne sub semnul incertitudinii. Mulţi dintre ei işi pun mereu întrebări de genul: ‘Dacă cred în Dumnezeu cu ce mă aleg? Ce-mi dă Dumnezeu?’ şi văzând că nu primesc nici un răspuns la aceste întrebări preferă să îşi formeze propria lume şi să trăiască departe de Dumnezeu, departe de Biserică. Oare câţi dintre noi nu ne-am comportat la fel? Poate la unii a ţinut o săptămână, la alţii poate o lună, la alţii chiar ani de zile, iar unii tineri mai sunt si acum departe de Dumnezeu.
Ne-am adunat astăzi, aici, Marie să ne rugăm pentru toţi tinerii care, crezând că au tot ceea ce le trebuie, s-au îndepărtat de ceea ce contează cel mai mult în această viaţă; trimite-le o Mamă, acele persoane în viaţă care să le arate drumul pe care Dumnezeu l-a pregatit pentru fiecare, drumul care duce la Fiul tău, Isus. (Maria Robu)
Bucură-te Marie…
4. Ieri eram un tanar fericit. Il intalnisem pe Dumnezeu si il simteam in inima mea in orice imprejurare. Simteam ca plutesc de atata fericire. Zambeam, eram mereu vesel si voios iar cei din jurul meu ma intrebau mereu carui fapt I se datoreaza atata seninatate. Raspunsul a fost simplu:Dumnezeu. Si era atat de bine atunci…dar asta a fost ieri…insa azi…nici eu nu mai stiu…ma straduiesc sa-L caut, sa-L regasesc, sa-mi smulg acest golo din inima…stiu ca nu mai e ca altadata. Astazi parca-l simt mai indepartat, mai rece…iar eu ma simt singur. Dar totusi stiu ca e aici cu mine.E in aceasta biserica acum, a fost si astazi cand, cu atata raceala i-am intors spatele prietenei mele. El a fost acolo si m-a privit trist. Am simtit abia dupa aceea dar afost prea tarziu. Si zilele trecute cand m-am pregatit pentru examen, iar apoi cand am aflat rezultatul-EL era cu mine-si ne-am bucurat impreuna! Cand eram deznadajduit si plangeam…imi amintesc eram doar noi doi in intunericul noptii…i-am povestit zbuciumul inimii mele…si EL m-a primit la pieptul sau…cat de ciudata e viata…cat de caudate sunt trairile mele…sunt nestatornic si indecis. Iubesc prezenta Lui. E o fericire de nedescris. Alaturi de EL am o noua familie, o prea dulce mama.
Astazi, la tine venim o maicuta sfanta, mama noastra, Mama Vietii, Mama Frumoasei Iubiri. Aceasta casa a ta este si casa noastra. Doar aici ne simtim cu adevarat protejati, iubiti, fericiti. Punem la picioarele tale, o Marie, toata tineretea noastra, toate temerile si limitele noastre, bucuriile si planurile noastre de viitor. Toate ti le incredintam, avand increderea ca vei mijloci la Fiul Tau Preaiubit, ca isi va revarsa iubirea asupra noastra.
Maica Preasfanta invata-ne sa slujim, sa slujim celor mai mici, celor nevoiasi, sa slujim vietii. Da- ne te rugam statornicie, incredere, puterea de a rezista celor ce nu sunt impotriva si te rugam iarta-ne pentru fiecare clipa in care ne-am simtit departe de Tine, departe de Fiul Tau. (Ana Dănculesei)
Bucură-te Marie…
Consfinţirea: Fecioară puternică şi Mamă milostivă, regina cerului şi scăparea păcătoşilor, noi ne consfinţim Inimii tale neprihănite.
Îţi închinăm făptura şi viaţa noastră întreagă, tot ce avem, tot ce iubim şi tot ce suntem. Ale tale să fie trupurile şi locuinţele noastre, familiile şi patria noastră. Voim ca tot ceea ce este în noi şi în jurul nostru să-ţi aparţină şi să se împărtăşească de binecuvântările tale de Mamă.
Şi pentru ca această consfinţire a noastră să aibă într-adevăr tărie şi durată, reînnoim azi la picioarele tale, Marie, făgăduinţele noastre de la Botez şi de la prima sfântă Împărtăşanie. Ne obligăm să mărturisim oricând şi fără frică adevărurile de credinţă, să trăim ca adevăraţi catolici, în desăvârşită supunere faţă de toate îndemnurile Sfântului Părinte papa şi ale episcopilor uniţi cu el.
Ne obligăm să ţinem poruncile lui Dumnezeu şi ale Bisericii, mai ales sfinţirea Duminicii. Ne obligăm să practicăm în viaţa de toate zilele, pe cât ne va fi cu putinţă, devoţiunile pline de mângâiere ale religiei creştine, mai ales sfânta Împărtăşanie.
În sfârşit, îţi promitem, slăvită Maică a lui Dumnezeu şi Mamă iubitoare a oamenilor, să punem toată inima noastră în slujba cinstirii tale binecuvântate, pentru ca, prin stăpânirea Inimii tale neprihănite, să grăbim şi să asigurăm domnia Inimii Fiului tău, vrednic de închinare, în inimile noastre şi în toate celelalte inimi, în scumpa noastră ţară şi în lumea întreagă, precum în cer, aşa şi pe pământ. Amin.
Cântec: Maria, tu eşti a lumii mamă