Miercuri, 5 martie 2014

0
404

Cuvântul Domnului

…ascultat

Mt 6,1-6.16-18

„În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi:”Luaţi aminte să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altfel, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. Deci când dai pomană, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; vă spun adevărul: aceştia şi-au primit răsplata. Tu însă când dai pomană, să nu ştie stânga ce face dreapta, pentru ca pomana ta să fie dată în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage prin sinagogi şi la colţurile uliţelor, stând în picioare, ca să fie văzuţi de oameni; adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. Tu însă când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Când postiţi să nu vă arătaţi trişti, ca făţarnicii, căci ei îşi schimonosesc feţele, ca să arate oamenilor că postesc. Vă spun adevărul: şi-au luat răsplata. Tu însă când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”

 

meditat

Sunt multe istorisiri interesante cu privire la obiceiurile tradiționale pe care oamenii le păstrează și astazi: Associated Press a prezentat o întîmplare petrecută la o cursă anuală care a avut loc de ziua „sărbătorii naționale a clătitelor”. Într-un oraș din Anglia, o femeie de 38 de ani a alergat având în mână o cratiță fierbinte în care era o clătită, 400 m în 73 de secunde. Ea a înfruntat frigul și vîntul și le-a învins pe celelealte 6 concurente. Doamna, care până atunci avea o atitudine foarte conservatoare despre viață, după această cursă în care a trebuit să poarte încălțăminte sportivă a spus: „a fost extraordinar”! „N-am știut că poți alerga mai repede, numai dacă îți schimbi felul încălțămintei”! Până în acea seară purtase numai sandale și pantofi cu toc, dar în timpul competiției a înțeles cât de comodă și practică este încălțămintea sportivă.

Privind la această ciudată competiție, privind apoi lecturile sfinte pe care Biserica ni le propune astăzi spre meditare, realizăm că în acest timp sfânt de post suntem angajați și noi la o cursă, cursa convertirii.

Postul Mare, care începe cu Miercurea Cenuşii, este un timp ce ne invită la o pregătire profundă pentru marea sărbătoare a mântuirii şi a victoriei – Sfânta Înviere. Este un timp despre care apostolul neamurilor spune: „Iată, acum este momentul potrivit, iată acum este ziua mântuirii; de aceea vă îndemnăm să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar” (cf. 2Cor 6,14).

Evanghelia vine în ajutorul nostru oferindu-ne un semnificativ izvor de imbolduri pentru acest timp special de har, un fel de echipamnet pentru acest traseu de 40 de zile. Ne indică câteva atitudini simple pe care să le trăim fără reţinere, ca nişte obişnuinţe zilnice, cum ar fi pomana, rugăciunea şi postul. Ce înseamnă aceste lucruri pentru noi? Oare au vreo importanţă în viaţa noastră? Rugăciunea, postul şi pomana sunt trei moduri de exprimare ale credinţei pe care Biserica le recomandă. Primul mod de exprimare e rugăciunea, care trebuie înţeleasă ca o relaţie unică, sinceră şi profundă cu Dumnezeu Tatăl. Sfântul Ioan Crisostomul, într-una dintre omiliile sale, spunea: „Rugăciunea este lumina sufletului, adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu, mijlocitoare între Dumnezeu şi oameni. Face ca sufletul să se ridice până la cer şi să-l îmbrăţişeze pe Dumnezeu cu îmbrăţişări inefabile, gustând laptele divin, asemenea copilului care, plângând, o cheamă pe mama sa; prin rugăciune, sufletul îşi expune propriile dorinţe şi primeşte daruri mai mari decât toată natura vizibilă”. Al doilea mod de exprimare a credinţei noastre este postul, care este calea de împărtăşire cu suferinţa celor săraci ai lumii, semnul independenţei de bucuriile şi de idolii lumii. Postul este cârma vieţii umane, conduce întreaga barcă a sufletului nostru, ridică spre înălţimi inima, întinde pânzele catargului cu frânghiile abstinenţei, pune în funcţie vâslele sufletului şi, cu vela largă a sincerităţii, suscită şi primeşte tot impulsul suflului ceresc, dirijând şi conducând în felul acesta mica navă a trupului nostru printre aceste valuri ale lumii, printre pericolele vieţii, în locuinţa portului divin. Şi, în sfârşit, al treilea mod de exprimare a credinţei, pomana, este o deschidere a inimii faţă de aproapele nostru, care nu ţine cont de neam, rasă şi popor. Pomana ne face mai sensibili față de nevoile aproapelui. Isus ne învaţă şi ne îndeamnă, în acelaşi timp, că toate aceste fapte pe care le facem, fie că dăm de pomană, fie că ne rugăm, fie că postim, să le facem în secret; „să nu ştie stânga ce face dreapta”, adică să nu trâmbiţăm ca fariseii când dăm de pomană. Să profităm de acest timp al Postului Mare, și să ne apropiem tot mai mult de Dumnezeuși de aproapele. Să avem un Post binecuvântat!

Doamne Dumnezeule fă-mă mereu deschis voinței tale. Amin

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.