Cuvântul Domnului
…ascultat
Marcu 12,28b-34
„În acel timp, un cărturar s-a apropiat de Isus şi l-a întrebat: “Care este cea dintâi dintre toate poruncile?” Isus i-a răspuns: “Cea dintâi este aceasta: «Ascultă, Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn, să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta». Iar a doua este aceasta: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!» Altă poruncă mai mare decât acestea nu este”. Cărturarul i-a zis: “Foarte bine, Învăţătorule. Ai spus adevărul zicând că Dumnezeu este unul, că nu este altul în afară de el şi că a-l iubi din toată inima, din tot cugetul, din tot sufletul şi din toată puterea, şi a iubi pe aproapele ca pe tine însuţi înseamnă mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele”. Văzând Isus că a dat un răspuns înţelept, i-a spus: “Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu”. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-i pună întrebări.”
… meditat
Pentru puține lucruri a curs mai multă cerneală și sânge decât pentru iubire. Și ne gândim la iubirea în toate formele pe care le cuprinde: iubirea față de Dumnezeu, față de oameni, față de propria persoană, față de putere, față de bani etc. Fiecare om are modul său de a iubi și fiecare își caută destinatari pentru acest sentiment atât de puternic care nu-și găsește liniștea până nu este exteriorizat. Nici un om nu scapă fără să „spună” cuvintele „Te iubesc!”, chiar dacă fiecare îşi găseşte propriul destinatar, în oameni sua în lucruri. Acest lucru este sigur: toți iubim! De aceea, astăzi trebuie să valorificăm și să reînsuflețim în noi această virtute: iubirea. Să ne analizăm în lumina evangheliei și să vedem pe cine și cum și cât iubim.
Exigența iubirii mărturisită de Isus este univocă, clară, nu lasă loc de interpretări: „Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn, să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta. Și să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți! Altă poruncă mai mare decât acestea nu este”. Cine reușește să trăiască această iubire, cu siguranță simte că „nu este departe de împărăția lui Dumnezeu”. Însă nu este ușor pentru că în noi se poartă mereu acea luptă a iubirilor, despre care vorbește și sfântul Augustin: „Două iubiri au făcut astfel două cetăți: cea pământească prin iubirea de sine până la disprețul lui Dumnezeu; cea cerească prin iubirea de Dumnezeu până la disprețul de sine. Una caută gloria în oameni; în timp ce pentru cealaltă cea mai mare glorie este mărturia conștiinței lui Dumnezeu”. Fericit este omul care reușește să ajungă la iubirea de Dumnezeu (și de aproapele) până la disprețul de sine.
Iubirea este acea forță de proporții cosmice „care mișcă sori și stele”(Dante). „Iubirea este tare ca moartea,… este ca văpaia focului… apele mari nu pot să stingă iubirea, nici râurile să o spele. Dacă un om și-ar da toată averea casei sale pentru iubire, ar fi disprețuit” (Ct 8,6-7). Iubirea este vocația fiecărui om, iubirea este numele lui Dumnezeu, iubirea mișcă totul: pe Dumnezeu l-a coborât pe pământ și pe om îl înalță în cer. Trăim din iubire și pentru iubire. Tot ceea ce suntem și facem este din iubire. Cine nu iubește moare, iar cine nu iubește bine rătăcește departe de împărăția lui Dumnezeu.
Doamne…, mărește în noi capacitatea de a iubi.
