Cuvântul Domnului
…ascultat
Lc 1,5-25
Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot numit Zaharia din grupul preoţesc al lui Abía. Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, ţinând în mod desăvârşit toate poruncile şi prescrierile Domnului. Însă nu aveau nici un copil, pentru că Elisabeta era sterilă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, când era rândul grupului său, după rânduiala slujirii preoţeşti, a fost ales, prin tragere la sorţi, să intre în templul Domnului pentru a aduce jertfa de tămâie. Şi toată mulţimea poporului era afară, rugându-se în timp ce se aducea jertfa. Atunci i-a apărut un înger al Domnului stând în partea dreaptă a altarului pentru jertfa de tămâie. Văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins teama. Dar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată şi soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan. Vei avea bucurie şi veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, căci va fi mare înaintea Domnului şi nu va bea nici vin şi nici altă băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie pentru a întoarce inimile părinţilor către copii şi pe cei rebeli la înţelepciunea drepţilor, pentru a pregăti Domnului un popor desăvârşit”. Dar Zaharia i-a spus îngerului: „Prin ce voi cunoaşte aceasta? Eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă”.
Răspunzând, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi dau această veste bună. Iată, vei fi mut şi nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea, pentru că nu ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la timpul lor”. Poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira, în timp ce acesta întârzia în sanctuar. Când a ieşit şi nu putea să vorbească, au înţeles că avusese o vedenie în sanctuar, iar el le făcea semne. Şi a rămas mut. După ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasă. După aceste zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi, timp de cinci luni, se ascundea spunându-şi: „Aşa mi-a făcut Domnul în zilele în care şi-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze ruşinea mea dinaintea oamenilor”.
…meditat
Ioan Botezătorul reprezintă inelul de legătură între Vechi şi Nou, între trecut şi viitor, între Israel şi noul Israel, iar toată această legătură, trecere, se simte, pentru că este dureroasă şi plină de suferinţă. Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul vine într-un context liturgic solemn, în templu. Destinatarul veştii este un levit, Zaharia, care trăieşte drama de a nu avea copii, ceea ce era o situaţie dramatică pentru o familie ebraică din acel timp. Adesea, în Biblie, sarcina unei femei sterile era un semn minunat al intervenţiei lui Dumnezeu. Şi aici se petrece ceva asemănător, iar scena cuprinde toate elementele teofaniei Vechiului Testament. Maria, în schimb, va primi vestea în casă, într-un sat pierdut, la sute de km de capitală. Şi nu în timpul rugăciunii, ci în timpul treburilor zilnice. Dumnezeu iese din templu şi intră în casă, abandonează somptuozitatea liturgiilor, a ceremonialelor, pentru a se încarna în cotidian. Şi noi, la puţine zile înainte de Naşterea Domnului, dorim să facem din viaţa noastră locul care îl va primi pe Dumnezeu, pentru că şi nouă, ca şi Mariei şi lui Zaharia, Dumnezeu ne cere colaboarea.
Doamne, îţi mulţumesc că l-ai trimis pe Fiul tău în lume. Te rog ajută-mă ca în viaţa mea de fiecare zi să devin un colaborator fidel al planului Tău de mântuire.
