În dimineața zilei de sâmbătă 8 septembrie, împreună cu alți pelerini, conduși de părintele decan, Iosif Dorcu, am plecat spre Sanctuarul Marian de la Cacica… Mulți dintre noi am transformat acest pelerinaj într-o „hrană spirituală anuală”, într-o tradiție de care nu ne vom desparti niciodata pentru un motiv simplu, acela că „vizita la MARIA” aduce bucurie, speranță și încredere în DUMNEZEU, iubire și pace în toate inimile căutatoare de frumusețe și echilibru interior… .
Cacica oferă, prin Maica Domnului, toate acestea!
În urma cu 20 de ani, m-am convins de acest lucru și eu, când în zorii zilei de duminică 15 august, un grup de surori, îmbracate în alb, înconjurau biserica, cântând și recitând Sfântul Rozariu, ațipisem pe-o patura și nu-mi venea să cred ce văd… credeam că am ajuns în rai.
De-atunci, a curs multă „încercare” pe apa vieții, am revenit însă de fiecare dată aici, în aceasta „Oaza Mariană”, conștient fiind că am nevoie mereu de hrana sufletului pentru a putea învinge toate obstacolele ivite pe drumul nebătătorit și în urcare.
Pelerinajul din acest an a avut „rețeta de success” asigurată înca din start, vremea a ținut cu noi, astfel încât am putut să ne facem programul propus de parintele Iosif. Au fost rugăciuni pe drum, a fost rozariu urmat de sfânta liturghie, începând cu ora 11.00, după o mica pauză de prânz, a urmat, calea sfintei cruci cu meditațiile personale ale parintelui, pe care sunt sigur, mulți dintre noi, le-am „sădit” în inima.
Crucea purtată pe ulițele satului ne-a dăruit, încă o dată, lumina și iubirea divină de care avem nevoie pentru a merge mai departe… fiecare a fost în dialog cu RĂSTIGNITUL de pe Golgota!
După calea crucii, am înconjurat biserica de trei ori, în cântare mariană iar la intrarea din nou în biserică ne-am oprit în fața SFÂNTULUI SACRAMENT, unde-am îngenuncheat și ne-am rugat, mulțumindu-I DOMNULUI pentru disponibilitatea și bucuria cu care ne-a primit aici în „casa MAICII SALE”.
Mai rămanem câteva minute, în rugăciune personală, după care ne îndreptam spre autocare, ne întoarcem acasă. Drumul spre casă a fost „un alt drum”… MAICUȚA NOASTRĂ ne-a umplut inimile de bucuria comuniunii, de pace și echilibru. Ce ne-am putea dori mai mult?
La Cacica descoperi frumusețile acestea numai dacă ești aici prezent… din „auzite” e doar o palida încercare de a descoperi acest „fenomen”.
Pentru un an, m-am asigurat și pentru asta trebuie să mulțumesc mereu, în rugăciune și în scris, tuturor celor trimiși de DOMNUL, pe cărarea vieții mele.
Bucuria să vă însoțească mereu pe toți și pe mine păcătosu’.
***
