Duminica Victoriei!

0
653

ispitirea lui isusDacă ar trebui să dau un nume aceste prime duminici din Postul Mare, în care anual citim evanghelia cu ispitirea lui Isus în pustiu, aş numi-o Duminica Victoriei. Mă explic.

Dacă aţi sta la biroul  unei parohii, sau în confesional, aţi auzi adesea expresii ca acestea: „mi s-au făcu vrăji…, o vecină lucrează cu cel rău…, parca nu se mai termina răul în lume…am o frică permanentă….” şi multe altele asemenea.

La multe alte persoane, dacă nu la marea majoritate, se observă o frică obsedantă, permanentă, o mentalitate fatalistă. Acestea cred că nu mai este nici o scăpare de rău, de teroare, de ispită. Ori, tuturor acestor persoane le-aş scoate în faţă evanghelia de azi, evanghelia ispitirii lui Isus. Nici el nu a scăpat de ispită, dar în cele din urmă el are ultimul cuvânt, el este învingătorul.

Ispititorul este iscusit, are talent, se pricepe. Îmbracă adesea cele mai umane şi frumoase forme, pare atât de natural. Oferă exact ce ai nevoie: confort, hrană, grija zilei de mâine, putere, carieră. Mulţi oameni cred că pot lăsa uşor pe locul doi viaţa de credinţă dacă primează altceva: viitorul copiilor, un câştig mai mare şi mai facil, o reputaţie politică, un post mai comod, şi aş putea continua. Şi ce-i rău în toate astea, veţi spune. Dacă toate acestea au prioritate în trăirea credinţei şi slujirea lui Dumnezeu, da, sunt grave ispite, dar mai ales, sunt meandre ale diavolului.

Un mare torţionar din închisorile comuniste, dintr-un sat catolic de lângă Roman, fiind întrebat de ce a acceptat să facă acest serviciu, în care erau chinuiţi oameni, de multe ori nevinovaţi, el a răspuns simplu, fără remuşcări: „Am vrut să trăiesc şi eu mai bine!” Oare a trăit mai bine, cu o conştiinţă mereu încărcată de păcate?

Ca să mă fac mai înţeles, să urmărim evanghelia.

Isus este dus în pustiu, probabil ca aici să fie singur, fără ajutoare. De aceea Marcu ne spune că au venit îngerii să-i slujească. În al doilea rând, în pustiu nu ai absolut nimic, nici cele necesare vieţii. Diavolul credea că Isus, în sărăcia pustiului,neavând absolut nimic, nici chiar de mâncare, nici strictul necesar, va apela la el. Era o cursă. Ce era rău dacă ar fi solicitat ceva pâine? – am spune noi. Ori Isus refuză tot, dar absolut tot ce vine de la Ispititor.

Chiar dacă Marcu nu o spune, ştim de la ceilalţi evanghelişti că Isus a fost dus pe un munte lână Ierihon. Pentru cine ajunge la Ierihon, e obligatoriu să urce pe muntele Ispitirilor. De acolo, de sus, este o imagine panoramică de excepţie asupra cetăţii Ierihon şi asupra văii Iordanului, până la Marea Moartă. Şi se mai spune că, pe timpul lui Isus, Ieroihonul era un oraş minunat, plin de arbori şi flori, cu multă vegetaţie şi bine dezvoltat, ba chiar râvnit de marii conducători. Aşa că Diavolul îi aduce în faţă lui Isus şi tentaţia puterii. Iarăşi vom spune: ce e rău să ai putere, fie ea şi politică? Ori  ar trebui să ne uităm de unde vine. Isus refuză puterea superficială şi fără fond ce vine de la Ispititor. El primea putere de la Tatăl, el se încrede în Tatăl. În momentele grele (a se vedea Ghetsemani, vârful Calvarului) rugăciunea sa se îndreaptă către Tatăl.

La finalul citirii evangheliei Ispitirilor, văzând victoria lui Isus a supra celui rău, ne vine să strigăm de bucurie: O, ce bine că Isus nu a căzut în capcana diavolului, ce bine că a ieşit victorios.

Iată de ce spuneam la început că azi e ziua victoriei în faţa celui mai de temut Duşman.

Recent un predicator italian spunea: „Nu mi-e frică de oameni. Ei, orice mi-ar face, nu mă pot împiedica să mă mântuiesc. Mă uit la martiri. Nu mi-e frică de suferinţă şi moarte, pentru că acestea, într-un mod sau altul, tot vor veni. Ba chiar pot să folosesc suferinţa pentru a mă sfinţi. Dar mi-e frică de ispita diavolului, pe care să nu o descopăr, sau să nu o pot depăşi, şi astfel să-mi risc mântuirea. Prea frumos ştie să le îmbrace uneori. Dar mai ştiu că, pentru cei care sunt cu Isus, diavolul nu are putere, nu are curajul să se apropie. Mă bucur că sunt preot al unui Isus, care e mai puternic decât cel râu, mă bucur că sunt preot al unui Dumnezeu care are ultimul cuvânt în faţa răului.”

Evanghelistul Marcu mai adaugă că Isus era între animale sălbatice. Exegeţii dau două explicaţii: Isus vrea să creeze o nouă lume a armoniei, iar aici trăieşte în armonie chiar şi cu animalele sălbatice, fie ele cele mai feroce. Prin asta se face referinţă la armonia în care trăia odinioară Adam şi, de aici, reiese că Isus ar fi noul Adam,care reîntemeiază noua creaţie

Pe de altă parte, poate, Marcu face referinţă la profeţia lui Daniel, şi prin animalele sălbatice indică marile puteri străine poporului, care aveau să aibă repercusiuni asupra vieţii şi activităţii lui Isus (Roma, sinedriul, fariseii…)

Cu animalele şi îngerii poate fi şi o frumoasă imagine a vieţii noastre: Avem atâtea greutăţi, constrângeri, dependenţe, duşmani, ispite, pe care le putem numi, cu ghilimelele de rigoare, animale sălbatice care ne înconjoară. Dar de ce să nu recunoaştem că sunt şi îngeri în jurul nostru, care ne ajută şi ne slujesc: un prieten, un preot, o mamă bună, o carte primită la timp, o întâmplare, sunt tot atâţia îngeri care ne pot ajuta să depăşim ispitele vieţii.

Iată două exemple.

Nu ştiu dacă aţi auzit despre o mare artistă a anilor ’50, Dolores Hart, cea care azi este Sora Dolores.  Din anul 2001 este superioară şi maestră de novice în mănăstirea bendictină Regina Laudis din Betleem (Connecticut, SUA), cândva era o foarte frumoasă şi talentată actriţă, Dolores Hart. A filmat, în tinereţea ei, cu mari actori: Gary Cooper, George Hamilton, Anthony Queen, Stephen Boyd, Robert Wagner…dar şi cu marele Elvis Presley. A jucat în filmul  Loving You, în 1957, şi în King Creole, în 1958. În anul 1960 vine la Roma. În anul 1961 va interpreta rolul Sfintei Clara în filmul lui Michael Curtiz, Francisc de Assisi.

După acest ultim film, actriţa Dolores Hart a fost prezentată Fericitului papă, Ioan al XXIII-lea. Ea i-a spus papei:

–         Eu sunt Dolores Hart, actriţa care a jucat rolul Clarei.

–         Nu, i-a spus papa, tu eşti Clara.

Această afirmaţie a papei a tulburat-o şi pus-o pe gânduri, încât a rupt orice legătură cu platourile de la Hollywood. Întoarsă în Statele Unite, în anul 1963 va intra în mănăstirea Regina Laudis, iar în anul 1970 va face profesiunea perpetuă. Pentru această tânără şi frumoasă actriţă, un cuvânt al papei a fost ca un înger care i-a schimbat viaţa, cariera şi, cu siguranţă drumul spre mântuire. Am dubii că se pot mântui uşor actorii de la Holyood!

Şi un al doilea caz, este al unei tinere din Cambodgia, Claire  Ly. Convertită a timpurilor noastre, născută într-un mediu budist, ea a reuşit să scape cu viaţă din lagărele de concentrare ale Kmerilor Roşii, după care scrie autobiografia „Revenită din infern”. Refugiată în Franţa din 1980, ajunge din întâmplare la sanctuarul Laus unde se simte atrasă de celebrarea Sfintei Liturghii. Ea însăşi povesteşte că aici, la momentul consacrării euharistice, a avut o experienţă foarte intensă, când se înfiripează ideea că acest Isus, despre care auzise ceva, trebuie să fie mai mult decât un simplu înţelept. „În spaţiul unei fracţiuni de secundă, această percepţie a devenit certitudine şi, dintr-o dată, toată fiinţa mea era invadată, pe neaşteptate, de pace şi bucurie. Ceva de nedescris!”. Viaţa ei se schimbă pentru totdeauna pentru că sanctuarul nu e numai o fereastră deschisă spre Cer, dar şi un drum spre viaţa obişnuită care capătă, însă, o altă semnificaţie. Sanctuarul a fost îngerul ei.

Dacă la Paşti spunem că Isus a învins moartea, azi avem motiv să ne bucurăm că Isus îl învinge pe autorul morţii, pe autorul răului şi pe cel care ne duce la rău. Poate acum înţelegem mai bine de ce Isus, chiar în rugăciunea pe care ne-o învaţă, Tatăl nostru, adaugă, la final, cu o mare claritate, o referinţă la evanghelia de azi: „Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău” El însuşi trecuse prin această experienţă şi ştia că avem mare nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a fi victorioşi, asemenea lui. Un post binecuvântat, cu cât mai mulţi „îngeri” în preajmă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.