Într-o zi de iarnă a anului 1982, în care fulgii jucăuşi luau naştere din învârtitul nourilor pe deasupra turlei bisericii din satul Izvoarele, într-un decor de vis, de un alb imaculat, intra în lumea noastră, parcă adesea anostă, şi totuşi atât de minunată, un copilaş. O familia creştină, cu frică de Dumnezeu, deschidea uşa casei unui prunc, care, mai târziu avea să fie un alt Samuel. Da, cred că aţi ghicit: venea pe lume, la 11 ianuarie, Vasile Petrişor, pe care azi îl ştim cu toţii: PĂRINTELE VASILE.
Aşadar, au trecut de atunci treizeci de ani, iar azi, aici la Iaşi, ne strângem în jurul tău, părinte Vasile, şi, într-o rugă, mulţumim lui Dumnezeu pentru toate bucuriile şi darurile pe care ţi le-a revărsat până acum în desaga vieţii.
Dar pentru că gratiarum actio, altera petitio, ne mai rugăm la Cel de Sus să coboare, asupra sfinţiei tale, vise mari pe care să le împlineşti, proiecte grandioase pe care să le înfăptuieşti,
misiuni nobile la care să ştii să răspunzi, provocări care să te ajute să creşti mereu!
Pentru tot ceea ce ai încercat să faci până acum şi nu ţi-a ieşit, ai voie să plângi. Pentru tot ce ţi-a reuşit, zâmbeşte şi mulţumeşte
Pentru tot ce ai construit dar s-a ruinat, ai dreptul să regreţi. Pentru toate reuşitele tale, spune: „Domnul mi-a stat alături!”
Pentru tot ce ai căutat în zadar şi nu ai găsit, să nu consideri eşec, ci să te bucuri că eşti un căutător adevărat, căruia nu-i plac lucrurile mici şi insipide. Dar mereu, în toate reuşitele tale, spune EXCELSIOR”.
Poate că azi cuvintele noastre sunt mici şi neputincioase, am vrea să înţelegi bucuria noastră că eşti cu noi şi îţi spunem, din toată inima, LA MULŢI ANI!
