Biserica are încredere în noi, tinerii, ea ştie că viitorul este în noi şi de aceea ne cheamă să fim ajutorul păstorilor noştiri şi să le fim alături în misiunea ce o au pe acest pământ.
Pornind de la încrederea pe care o are Biserica în noi, un grup frumos de tineri adunaţi de prin toate părţile diecezei, am depus adeziunea la Acţiunea Catolica la parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi. Am dorit să ne luăm o angajare în faţa altarului şi am promis că vom fi un exemplu în rândul celorlalţi tineri.
Adeziunea a fost precedată de o zi de reculegere în care am încercat să ne dăm seama mai mult de darurile pe care le-am primit şi am realizat cât de important este să ştim să mulţumim.
În mijlocul nostru, alături de Isus, au stat părintele Vasile Petrişor şi părintele Felix Roca, preoţi care s-au născut să fie în mijlocul tinerilor.
In prima parte a zilei am făcut un joc, destul de serios, prin care am mulţumit lui Dumnezeu şi celor dragi pentru ceea ce fac pentru noi. Acesta a fost: “Un moment emotionant , în care sinceritatea s-a simţit la ea acasa, timp în care fiecare dintre noi am coborat în noi înşine şi profunzimea gândurilor ce ne-au mişunat pentru câteva clipe am expus-o celorlaţi ca într-o dicuţie în familie.” (Cristina Bordea). Tot în cadrul acestui moment “am redescoperit cu toţii persoanele importante din viaţa noastră, persoanele care au avut o importantă contribuţie la creşterea noastra spirituală şi nu numai.” (Oana Andrei)
După momentul de meditaţie ţinut de părintele Felix Roca, am avut un moment de tăcere în care am fost puşi în diferite situaţii:cât aş suferi dacă aş rămîne fară auz, ce aş face dacă aş rămâne paralizat, cât aş fi de afectat dacă aş rămâne fără glas, cum aş reacţiona dacă în ţară ar izbucni un război iar eu aş fi plecat din ţară şi nu aş putea lua legătura cu familia, etc.
Acest moment” a fost o experienţă provocatoare şi ne-a ajutat să ne punem în faţa unor situaţii la care rareori ne gândim.” Oana Andrei,
Ne-a făcut să înţelegem cât de importante sunt darurile pe care le avem şi că suntem responsabili pentru modul în care ne folosim glasul, auzul, văzul, mîinile, picioarele.
Dupamiză am redescoperit că Dumnezeu ne-a dat cel mai bun loc în această lume şi am realizat că trebuie să ne bucurăm pentru misiunea pe care o avem, indiferent care este aceasta.
În ziua de duminică, după cum spuneam mai sus, ne-am luat din nou angajamentul, în faţa altarului, în timpul Sfintei Liturghii, că vom fi ceea ce Cristos vrea să fim: ajutor pentru păstorii noştri şi exemplu în rândul celorlalţi tineri. Apoi “toţi am fost bucuroşi şi entuziasmaţi de alegerea pe care am facut-o.” (Mihai Mişu).
Mulţumim, Doamne, şi te rugăm ajută-ne să aratăm în continuare lumii că tu exişti şi că eşti iubire.
