Dumnezeule bun şi mare, tu eşti iubire şi te-ai făcut om, născându-te dintr-o Fecioară; tu ai trăit între noi, oamenii, pentru a ne învăţa să ne iubim unii pe alţii; te-ai unit cu firea noastră omenească pentru a o sfinţi cu dumnezeirea ta. Fii preamărit pentru nemărginita ta înţelepciune cu care rânduieşti toate în armonie şi pace! Mi-ai călăuzit paşii vieţii la întâlnirea cu N.; ne-ai deschis apoi calea cunoaşterii şi iubirii reciproce. Îţi mulţumesc cu acea bucurie cu care florile şi păsările salută răsăritul soarelui! Înalţă gândurile şi simţurile noastre, ca să preţuim dăruirea totală reciprocă până într-atât, încât s-o trăim numai în cadrul ordinii voite de tine, în sacramentul căsătoriei, ca pe un sacrificiu de sine suprem, sfinţitor şi răscumpărător. Fereşte-ne de primejdiile din noi şi din afara noastră care ar putea pricinui scăderea afecţiunii ce ne leagă, ori înstrăinarea unuia de celălalt. Dă sentimentelor noastre seriozitate şi trăinicie! Binecuvântează relaţia noastră! Fă-o să crească şi să se împlinească în tine, unicul şi adevăratul Dumnezeu! Amin!
