Sâmbătă, 5 aprilie 2014

0
297

Cuvântul Domnului

…ascultat

In 7,40-53

„În acel timp, unii din mulţime, când au auzit cuvintele lui Isus, ziceau: “Acesta este cu adevărat profetul”. Alţii ziceau. “Acesta este Mesia!” Dar alţii se întrebau: “Cum, oare Mesia poate veni din Galileea? Oare nu zice Scriptura că Mesia trebuie să vină din seminţia lui David şi din satul Betleem, de unde era David?” Astfel părerile mulţimii, cu privire la el, erau împărţite, ba unii dintre ei voiau chiar să-l aresteze, dar nimeni n-a pus mâna pe el. Văzând că cei trimişi să-l aresteze s-au întors, mai marii preoţilor şi fariseii i-au întrebat. “De ce nu l-aţi adus?” Trimişii au răspuns: “Nici un om n-a vorbit vreodată, ca omul acesta!” Fariseii le-au zis: “Nu cumva v-aţi lăsat şi voi prinşi în rătăcire? A crezut în el măcar vreunul dintre mai marii noştri sau din farisei? Crede doar gloata aceasta, care nu cunoaşte Legea; dar aceştia sunt nişte blestemaţi!” Nicodim, unul dintre ei, care venise noaptea la Isus, le-a zis: “Oare Legea noastră osândeşte pe vreun om înainte de a-l asculta şi de a şti ce a făcut?” Ei i-au răspuns: “Nu cumva eşti şi tu din Galileea? Cercetează bine Scripturile şi vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat niciodată vreun profet”. Apoi fiecare s-a întors acasă.”

 

… meditat

Când ne pregătim pentru primirea sfântului Mir învățăm cu insistență lista celor șapte daruri ale Duhului Sfânt: înțelepciunea, înțelegerea, sfatul, tăria, știința, evlavia și frica de Dumnezeu. Știm că aceste daruri aparțin în întregime lui Cristos. Însă ele trebuie să facă parte și din viața noastră pentru a desăvârși toate „virtuțile” pe care le avem și pentru a ne ajuta să ascultăm cu promptitudine inspirațiile divine (CBC 1831).

Fiecare dar este important și trebuie cultivat cu mare grijă. Însă lecturile de astăzi ne conduc cu delicatețe spre darul înțelepciunii, cu care am fost înzestrați și pe care trebuie să-l folosim mai ales în două privințe: apărarea celor slabi și acuzați pe nedrept (după modelul oferit de Nicodim) și punerea vieții noastre în mâinile Domnului (după modelul oferit de Ieremia). Să privim în viața noastră și să vedem cum și când ne folosim de acest dar? Ce facem pentru ca acest dar să nu se stingă în viața noastră, ci să aducă roade?

Mărturia profetului Ieremia ne indică modul ideal de folosire a înțelepciunii: „eu sunt blând…, dar ție, Doamne, îți încredințez cauza mea”. Înțelepciunea nu merge împreună cu forța, ci cu blândețea. Înțelepciunea este izvor de încredere în Domnul. Înțelepciunea este forța și curajul de a fi simpli. De fapt, Isus pune înțelepciunea împreună cu blândețea și simplitatea: „eu vă trimit ca pe niște oi (miei! Cf. Lc 10,3) în mijlocul lupilor; fiți, așadar, înțelepți ca șerpii și simpli ca porumbeii” (Mt 10,16). Iar sfântul Ioan Crisostomul ne explică: „După cum șarpele părăsește totul, chiar și trupul, numai ca să-și salveze capul, tot așa, și tu, ca să salvezi credința, părăsește totul: bunurile, trupul și chiar viața. Credința este asemenea capului și rădăcinii. Păstrând-o, chiar dacă vei pierde totul, vei recâștiga toate cu mai mare belșug. Iată de ce Isus nu poruncește să fim numai simpli sau numai înțelepți, ci unește aceste două calități, așa încât să devină virtuți. El cere înțelepciunea șarpelui, pentru ca tu să nu primești răni mortale, și simplitatea porumbeilor, ca să nu te răzbuni pe cel ce te insultă. Înțelepciunea fără simplitate nu folosește la nimic. Isus știe bine că violența nu se oprește prin violență, ci prin blândețe”. Exact cum a procedat și Nicodim. Exact așa cum trebuie să procedăm și noi: mereu cu înțelepciune, blândețe și simplitate.

Doamne dă-ne mai multă înțelepciunepentru ca să te putem alege mereu pe tine!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ