Înălţarea lui Isus la cer!

0
735

La patruzeci de zile după Paşte, sărbătorim Înălţarea lui Isus înviat la cer. Aceasta a fost ziua în care el s-a ridicat la cer sub privirile apostolilor săi. Asemenea lor, avem şi noi privirea îndreptată spre cer. Dar, în acelaşi timp, nu trebuie să uităm să privim şi spre pământ; acesta este mesajul pe care îngerul l-a transmis apostolilor: „De ce staţi privind la cer?”

Cu alte cuvinte, noi, creştinii, suntem „cetăţeni ai cerului” şi ne îndreptăm deja spre patria noastră finală, cerul. Dar acest lucru nu trebuie să ne conducă la neglijarea misiunii încredinţate nouă de Cristos: „Mergeţi, aşadar, la toate popoarele şi faceţi ucenici…”.

În timpul celor 50 de zile pascale îl sărbătorim pe Cristos cel mort şi înviat; este marea trecere a lui Isus la Tatăl său. Această perioadă are rolul de a revigora şi întări credinţa noastră. Acest lucru a fost valabil şi pentru ucenicii săi. Evanghelia ne spune că ei erau cuprinşi de îndoială. Dar Cristos înviat a rămas 40 de zile cu ei pentru a-l vedea şi a-i ajuta pe ei să treacă de la îndoială la credinţă. Nu trebuie să uităm că în Vinerea Mare ei au suferit o lovitură puternică: l-au văzut pe Domnul lor mort pe cruce şi închis într-un mormânt. Pentru ei, acel moment a reprezentat sfârşitul unei frumoase aventuri. Dar iată că în ziua de Paşte Isus cel viu li se alătură, iar primul său cuvânt este unul de pace.

Acesta este mesajul de speranţă pe care îl avem şi noi de transmis lumii de astăzi. Mulţi trăiesc în indiferenţă. Alţii sunt ostili credinţei creştine. Mulţi sunt, de asemenea, cei care sunt răniţi de suferinţă, de boală, de descurajare. Mă gândesc la un tânăr care s-a închis, deoarece trecea prin momente foarte grele. Într-o zi nişte prieteni au decis să-l viziteze. El avea să le spună mai târziu: „În acea zi aţi făcut un mare bine că m-aţi vizitat. Eram complet descurajat şi aveam de gând să abandonez definitiv lupta vieţii”.

Este un mod în care îi putem ajuta pe ceilalţi în momentele delicate din viaţa lor. Putem să le transmitem speranţa care ne animă. Dar acest lucru va fi posibil numai dacă vom menţine această speranţă mereu trează în noi. Nu este suficient să privim ceea ce merge rău în această lume. Trebuie să privim, de asemenea, spre cer. Momentele de îmbărbătare sunt necesare. Îmbărbătarea se produce atunci când găsim puţin timp pentru rugăciune sau, mai ales, atunci când ne hrănim cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu Trupul său în Euharestie.

Asemenea apostolilor, suntem trimişi să vestim Evanghelia la toată făptură. Ziua Înălţării este momentul în care Biserica începe misiunea sa. Ceea ce a făcut Isus, Biserica trebuie acum să continue. El a iertat, iar Biserica iartă prin sacramentul Spovezii. Isus l-a trimis pe Duhul Sfânt, iar Biserica îl oferă prin sacramentul Botezului, al Mirului şi al Preoţiei. Aceasta este misiunea Bisericii după Înălţare; aceasta este şi misiunea noastră! Isus ne asigură că nu suntem singuri. El rămâne cu noi… Isus locuieşte în inimile noastre…

Venind la biserică, noi ne umplem de iubirea care este în Dumnezeu; apoi suntem trimişi pentru a împărţi această iubire şi fraţilor noştri. Lumea trebuie să descopere în noi înşine ceva din dragoste arzătoare a lui Dumnezeu faţă de toţi oamenii. Este important ca inima noastră să fie acordată cu iubirea infinită a lui Dumnezeu faţă de toată umanitatea. Deci, nu putem pierde nici-un minut. În fiecare moment avem datoria de a radia lumina care vine de la el.

Această sărbătoare, aşadar, are menirea de a ne aminti misiunea şi scopul vieţii noastre. Ne-am obişnuit să vorbim despre „puntea Înălţării”. Isus înălţat la cer asigură legătura dintre pământ şi cer. El ne permite deja să pregustăm bucuriile pe care a mers să ni le pregătească dincolo.  Este marea veste bună pe care trebuie să o facem cunoscută bărbaţilor şi femeilor din timpul nostru. Nimic nu trebuie să ne oprească. Violenţele, războaiele, dezastrele nu vor avea ultimul cuvânt. Cristos cel Înviat ne vrea pe toţi asociaţi la victoria sa asupra morţii şi a păcatului.

Mai sunt zece zile până la Rusalii. Apostolii au profitat pentru a se retrage puţin în rugăciune şi a privi cerul. Împreună cu ei privim şi noi cerul şi ne rugăm: Trimite Duhul Tău ca să reînnoiască faţa pământului!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.