Marile sanctuare ale lumii sunt adevărate citadele de credinţă, focare de rugăciune şi izvoare de adevărată spiritualitate pentru creştinul pelerin. Aşa pot fi considerate şi cele 28 de sanctuare din Italia în care ne-am rugat şi ne-am îmbogăţit sufletele în perioada 10-22 iunie 2013.
În dimineaţa zilei de 10 iunie, un grup de 44 de pelerini, însoţiţi şi încurajaţi de pr. Iosif Dorcu şi pr. Eugen Robu, am pornit pe un drum lung spre Italia, cu punct culminant Roma.
Până la Roma, am avut multe popasuri spirituale. Primul a fost la Trieste, iar apoi la Padova, la Bazilica Santa Giustina şi Sanctuarul Sfântului Anton. Am ajuns la mormântul sfântului Anton chiar în ajunul sărbătorii, la 12 iunie.
A urmat apoi Loreto, un loc şi un sanctuar care a impresionat pe toţi pelerinii.
Am poposit apoi la Lanciano, unde am văzut sanctuarul euharistic şi catedrala oraşului.
Un punct forte putem spune că l-a constituit San Giovanni Rotondo, cu Biserica Santa Maria degli Angeli (unde am celebrat Sfânta Liturghie), cu biserica nouă (a doua ca mărime în Italia) şi mormântul Sfântului Pius de Pietrelcina. Apoi ne-am oprit pentru rugăciune la Foggia, la Sanctuarul Madre di Dio Incoronata, un sanctuar administrat de părinţii Orionini.
Ca în multe cazuri, locurile de pelerinaj de pe înălţimi au un farmec aparte. Aşa a fost pentru noi urcarea la sanctuarul Montevergine, la o altitudine de 1300 metri. Aici totul e frumos: capelele baroce, imaginea bizantină a Maicii Domnului, istoria, biserica foarte veche, muzica benedictinilor, vederea panoramică.
Nici Pompeiul, următoarea oprire, nu a fost mai prejos: arhitectura sanctuarului lui Bartolo Longo, cinstirea Sfântului Rozariu, icoana Maicii Domnului, strălucirea mozaicurilor, toate vorbesc frumos sufletului dornic de divin. Vizita în oraşul vechi, scos la iveală de sub cenuşa vulcanică a constituit o mare noutate dar şi curiozitate pentru noi.
Montecassino, cu solemnitatea şi măreţia sa, cu mormintele Sfântului Benedict şi al Sfintei Scolastica, a fost un punct de mare emoţie al pelerinajului.
Ajunşi la Roma, putem spune că punctul culminant a fost participarea la Liturghia din Piaţa San Pietro, celebrată de papa Francisc duminică 16 iunie la ora 10.30. Înainte de Liturghie a trecut chiar pe lângă grupul nostru şi am primit binecuvântarea.
În după-amiaza aceleiaşi zile am vizitat Piaţa Navona, Panteonul, Biserica Sf. Ignaţiu, cu mormântul sfântului Alois Gonzaga, ajungând până la Fontana di Trevi.
La ora 16.00 am trăit un moment frumoase la întâlnirea cu comunitatea română din Roma, la liturghia în limba română de la biserica San Vitale. Gazdă primitoare ne-a fost pr. Isidor Iacovici, parohul acestei comunităţi.
Dar poate cel mai copleşitor moment a fost sfânta Liturghie de luni dimineaţă, celebrată în capela din catacombele San Calisto. A urmat vizita la Bazilica San Paolo fuori le Mura, ca apoi să mai oprim o dată la Bazilica San Pietro, pentru a ne ruga la mormântul sfântului Petru şi la mormântul fericitului papă Ioan Paul al II-lea.
Noi, românii, nu puteam trece prin Roma fără a vedea Colosseumul şi Columna lui Traian.
A treia zi la Roma a început cu celebrarea sfintei liturghii în Bazilica Santa Maria Maggiore, cel mai mare sanctuar marian din capitala italiană, care uimeşte prin istoria şi frumuseţea ei.
Am mai vizitat biserica Santa Croce in Gerusaleme, de lângă zidurile cetăţii, iar apoi am ajuns la Bazilica San Giovanni in Lateran.
După amiază am făcut un popas de suflet la Tre Fontane, pentru a vedea locul morţii apostolului neamurilor şi biserica călugărilor trapişti, unde am ascultat cântarea gregoriană a orei minore.
Miercuri dimineaţa am părăsit Roma pentru a ne îndrepta spre Cascia, la Sfânta Rita.
Pentru ca după amiază să ajungem la sanctuarul din Collevalenza, un sanctuar modern, dar plin de semnificaţii.
A urmat un punct important al pelerinajului: Assisi. Aici am avut marea şansă de a celebra sfânta Liturghia chiar la mormântul Sfântului Francisc de Assisi, iar apoi ne-am umplut sufletele văzând solemnitatea sanctuarului, împodobit cu atâtea fresce de Giotto. Am mai poposit la Santa Maria degli Angeli (Porziuncula) şi la mormântul Sfintei Clara.
În drumul nostru un popas de rugăciune am făcut în oraşul Lucca, la mormântul Sfintei Gemma Galgani.
Un ultim sanctuar la care ne-am rugat pe pământ italian a fost Madonna dei Miracoli din Motta di Livenza.
Încheierea pelerinajului s-a făcut în catedrala din Oradea, unde am fost salutaţi de Preasfinţitul László Böcskei, episcopul romano-catolic de Oradea.
În pelerinajul nostru trebuie să spunem că în multe locuri am întâlnit oameni de mare bunăvoinţă şi cu mare disponibilitate în a ne ajuta: pr. Cristian Diac (cu care am celebrat Liturghia la Trieste), pr. Gabriel Neculăeş la Padova, pr. Felice Bruno la Foggia, pr. Vasile Petrişor, pr. Isidor Iacovici şi pr. Ciprian Bejan-Piser la Roma, sora Lidia Gabor la Collevalenza, pr. Ioan Ciuraru şi pr. Andrei Ficău la Assisi.
Un gest de mare nobleţe am primit din partea familiei Mihai şi Ştefania Demeter, cu cei cinci copii ai lor, la Motta di Livenza.
A fost un pelerinaj de mare frumuseţe, de adevărată încântare a sufletului, şi de preamărire a lui Dumnezeu, a Maicii Sfinte şi a sfinţilor la care am ajuns: sf. Anton de Padova, sf. Luca, sf. Giustina, sf. Pius de Pietrlcina, sf. Wilhelm, fer. Bartolo Longo, sf. Benedict, sf. Scolastica, sf. Alois Gonzaga, sf. Petru, sf. Paul, fer. Ioan Paul al II-lea, sf. Rita, sf. Gema Galgani, fer. Szilárd Ignác Bogdánffy.
Un pelerinaj identic va mai fi organizat în perioada 2-14 septembrie 2013.
Nu ne rămâne decât să spunem: Doamne, primeşte rugăciunile pelerinilor noştri!