Ieri, 18 aprilie, a fost înmormântat cu onoruri militare în cimitirul Eternitatea din Iaşi marele profesor şi arheolog Mircea Petrescu-Dâmboviţa, una dintre figurile marcante ale mediului academic din ultima jumătate de secol. S-a stins la venerabila vârstă de 98 de ani după o viaţă dedicată în întregime ştiinţei. Înmormântarea a fost celebrată de pr. Alois Fechet, însoţit de pr. decan Iosif Dorcu, pr. Eugen Robu şi diac. Marius Mărtinaş. În omilia ţinută de pr. decan a fost evidenţiată activitatea bogată a acestui ilustru cercetător, comparată de părintele cu cea a lui Erasmus din Rotterdam, un teolog şi erudit olandez din perioada Renaşterii. Ceea ce-i leagă pe cei doi a fost zelul pentru studiu şi influenţa asupra istoriografiei şi a culturii. La cuvânt s-a înscris şi pr. ortodox Gheorghe Petraru care a subliniat, pe aceeaşi linie, aportul ştiinţific al răposatului.
Seara, în cadrul sfintei Liturghii de la 18:30 prezidată de episcopul Petru Gherghel, s-a celebrat un requiem în memoria acestui mare profesor. Excelenţa sa a ţinut să amintească la începutul sfintei Liturghii despre relaţia deosebită avută cu d-nul Mircea Petrescu-Dâmboviţa „un om care ne-a lăsat în istoria noastră o amintire ce nu se va şterge, un om care a creat o şcoală de demnitate, de slujire, de iubire, şi un profesor care merită cu adevărat să fie amintit în cărţile de istorie, în cărţile Iaşului, şi în comunitatea noastră”. Episcopul a dorit să se recite special pentru acest moment Psalmul 8, în care lăudăm şi descoperim creaţia lui Dumnezeu. Despre aceasta a dat mărturie prof. Mircea Petrescu-Dâmboviţa de-a lungul vieţii sale, a descoperit şi ne-a prezentat lucrările minunate a lui Dumnezeu prin numeroasele săpături arheologice din Muntenia şi Moldova. Dar bogata sa activitate de cercetare s-a concretizat şi într-un număr impresionant de cărţi, studii, comunicări şi rapoarte, apărute în ţară şi peste hotare.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Biografie
Mircea Petrescu-Dâmboviţa (21 mai 1915, Galaţi) – istoric, arheolog şi academician. Studii secundare la Galaţi (1926-1933), studii universitare la Bucureşti (1933-1937). Arheolog asistent la Muzeul Naţional de Antichităţi (1943-1948); doctor în litere şi filozofie (1947), asistent la Catedra de preistorie a Universităţii din Bucureşti (1947); conferenţiar (din 1949), prof. titular (din 1956) la Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” şi decan al Facultăţii (1975-1976); director al Institutului de Istorie şi Arheologie A.D. Xenopol, Iaşi (din 1967); prof. dr. docent (din 1964); redactor principal al revistei „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie A.D. Xenopol şi arheologiei Moldovei”; membru al Academiei de ştiinţe sociale şi politice (din 1970); membru în Biroul social de ştiinţe istorice; membru în Comitetul Naţional al Istoricilor din România; membru al Asociaţiei Internaţionale de studii sud-est europene; membru al Consiliului Permanent al Uniunii Internaţionale de ştiinţe pre şi protoistorice (din 1964) şi al Institutului Italian de pre şi protoistorie din Florenţa (din 1964).
Membru corespondent (18 decembrie 1991) şi membru titular (13 iunie 1996) al Academiei Române. Laureat al premiului de stat clasa a II-a (1954). Participant activ la congresele internaţionale de specialitate. Ca arheolog, Petrescu a adus contribuţii importante în domeniul istoriei orânduirii primitive (neolitic, bronz şi Hallstadt) şi în probleme ale feudalismului timpuriu (secolele VII-X). A organizat Muzeul de Arheologie din Iaşi, conferindu-i funcţionalitate. Ca profesor şi arheolog, Petrescu a desfăşurat o activitate meritorie de pregătire a unor specialişti în arheologie. Opera lui Petrescu de valoare naţională este cunoscută în acelaşi timp şi peste hotare.
Lucrări de referinţă:
• Cetăţuia de la Stoicani, în „Materiale şi cercetări arheologice”, 1953;
• Cimitirul hallstadtian de la Stoicani, în „Materiale şi cercetări arheologice”, 1953;
• Contribuţii la problemele sfârşitului epocii bronzului şi începutului epocii fierului în Moldova, în „Studii şi cercetări de istorie veche”, 1953;
• Hauptergebnisse der archaologischen Ausgrabungen in neolitischen bemalt-keramischen Ansiedlungen von Truşeşti (Moldan), în „Prahistorische Zeitschrift”, Berlin, 1963;
• L’evolution de la civilization de Cucuteni a la lumiere des nouvelles fouilles arheologiques de Cucuteni-Băiceni, în „Revista di scienze preistoriche”, Florenţa, 1965;
• Considerations sur le probleme des periodes de la culture materielle en Moldavie du VI-e au X-e siecle, în „Revue Roumain d’Histoire”, 1967;
• Aşezări din Moldova din paleolitic în secolul al XVIII-lea, în colaborare, Bucureşti, 1970;
• Le sesor de Băiceni, în colaborare, în „Dacia”, 1975.
