Cuvântul Domnului
…ascultat
Mt 28,1-10
„După ce a trecut sâmbăta, în zorii zilei întâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie s-au dus ca să vadă mormântul lui Isus. Şi iată, a avut loc un mare cutremur de pământ; îngerul Domnului a coborât din cer şi a răsturnat piatra şi s-a aşezat pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea albă ca zăpada. Străjerii au fost zguduiţi de frică şi au rămas ca morţi. Îngerul, adresându-se femeilor, le-a zis: “Nu vă temeţi! Ştiu, îl căutaţi pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat, precum a zis. Veniţi şi vedeţi locul unde a zăcut.
Mergeţi îndată şi spuneţi ucenicilor săi: a înviat din morţi şi merge înaintea voastră în Galileea. Acolo îl veţi vedea. Iată, vă spun acestea”. Ele, atunci, au părăsit mormântul în grabă, cuprinse de teamă şi bucurie mare şi au alergat să dea de ştire ucenicilor lui. Dar iată că Isus le-a ieşit în întâmpinare şi le-a spus: “Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat, i-au cuprins picioarele şi i s-au închinat. Atunci Isus le-a zis: “Nu vă temeţi. Mergeţi şi daţi de ştire fraţilor mei, ca să meargă în Galileea; acolo mă vor vedea.”
… meditat
În tăcere ne pregătim să trăim noaptea cea mai sfântă, acea noapte despre care vom cânta că este „luminată ca ziua”, „noaptea care a risipit întunericul păcatului prin coloana cea luminoasă”. Însă cum ne pregătim? Poate că este imposibil să recuperăm într-o zi o pregătire pe care ar fi trebuit să o facem în 40 de zile, însă, dacă nu veghem cu grijă, este foarte ușor să pierdem ceea ce am construit în tot acest timp al postului mare. Această zi este pentru unii momentul trezirii din amorțeala păcatului pentru a se întâlni cu Cristos, iar pentru alții este timpul desăvârșirii pregătirilor pentru punctul culminant al credinței noastre: învierea Domnului.
Cum ne putem da seama dacă suntem sau nu pregătiți pentru întâlnirea cu Domnul gloriei? Primul lucru la care ne putem gândi este lipsa păcatului. Doar un suflet din care lipsește păcatul poate fi pregătit să se întâlnească cu Cristos. Însă nu este suficient. Un creștin nu se poate mulțumi cu lipsa păcatului, ci trebuie să verifice în viața sa prezența virtuților, în special a credinței, a speranței și a dragostei.
De aceea, astăzi trebuie să vedem cum este credința noastră în fața acestui eveniment. Misterul pascal depășește cu mult posibilitățile noastre de raționare și fără ajutorul credinței nu putem striga din toată inima „Cristos a înviat!”. În timp ce rațiunea ne strigă „Morții nu învie”, credința este cea care ne asigură: „Pentru Dumnezeu nimic nu este cu neputință!”
Alături de credință trebuie să avem speranța că împreună cu Cristos vom învia și noi. Nimeni și nimic nu trebuie să zdruncine liniștea acestei zile atâta vreme cât noi sperăm în înviere, în viața veșnică, în victoria definitivă a lui Dumnezeu asupra răului și a morții. Vom învia spre nemurirea și fericirea veșnică, acesta este speranța pe care trebuie să o avem și pe care trebuie să o mărturisim în fața tuturor.
Iar cununa acestora este iubirea, dragostea față de cel care ne-a scos din întuneric la adevărata lumină. Inima noastră trebuie deja să fie cuprinsă de palpitațiile dragostei la gândul că în curând vor răsuna cuvintele: „Cristos a înviat!”. Da, Cristos, iubirea, speranța și credința noastră este și rămâne viu pentru totdeauna. El este biruitorul răului și al morții, el este cel care a luat asupra sa păcatele noastre și ne-a adus fericirea. Pe el, pe Domnul gloriei și al vieții, îl așteptăm în inima noastră în această noapte.
