Cuvântul Domnului
…ascultat
In 13,1-15
„Înainte de sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că a sosit ceasul ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, până la sfârşit i-a iubit. În timpul Cinei, diavolul îi pusese deja în gând lui Iuda, fiul lui Simon Iscariot, ca să-l vândă. Isus, ştiind că Tatăl i-a dat lui toate în mâini şi că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu merge, s-a sculat de la masă, şi-a dezbrăcat haina şi a luat un ştergar şi s-a încins cu el. După aceea, a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. Astfel a ajuns la Simon Petru. Acesta i-a zis: “Doamne, tu să-mi speli mie picioarele?” Isus i-a răspuns: “Ceea ce fac eu, tu nu înţelegi acum, dar vei înţelege mai târziu”.
Petru i-a zis: “Nu-mi vei spăla picioarele în veci!” Isus i-a răspuns: “Dacă nu le voi spăla, nu vei avea parte cu mine”. Simon Petru i-a zis: “Doamne, în cazul acesta, spală-mi nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul”. Isus i-a spus: “Cel care a făcut baie, n-are nevoie să fie spălat, căci este curat tot. Voi sunteţi curaţi, însă nu toţi”. Căci îl ştia pe cel care avea să-l vândă; de aceea a zis: “Nu toţi sunt curaţi”. După ce le-a spălat picioarele şi-a luat haina, s-a aşezat iar la masă şi le-a spus: “Înţelegeţi ce am făcut eu? Voi mă numiţi pe mine: Învăţător şi Domn, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca să vă spălaţi picioarele unii altora. V-am dat un exemplu ca şi voi să faceţi ceea ce v-am făcut eu vouă.”
… meditat
Când așteptăm să înceapă un film despre care am auzit că este foarte bun devenim nerăbdători. Iar dacă suntem într-o sală de cinematograf și luminile încep să se stingă una câte una, toți spun: „Începe!”. Astăzi creștinii nu se află în fața unui film care stă să înceapă, ci în fața misterului mântuirii care se împlinește în Isus Cristos, în patima, moartea și învierea sa. Astăzi începe ceea ce am așteptat cu nerăbdare, începe ceea ce ne-a făcut ca timp de 40 de zile să ne analizăm viața, să ne valorificăm talanții și virtuțile, să ne intensificăm eforturile pentru a deveni cu adevărat imitatorii lui Cristos care ne spune: „V-am dat un exemplu ca și voi să faceți ceea ce v-am făcut eu vouă”. Iar noi am văzut și vedem cât de generos a fost Domnul cu noi. Dragostea lui Dumnezeu față de oameni nu este o teorie pe care nimeni nu a văzut-o pusă în practică. Dimpotrivă, dragostea sa față de toate făpturile s-a concretizat în cel mai vizibil mod: în patima, moartea și învierea lui Isus Cristos. Iar această dragoste așteaptă un răspuns din partea noastră.
„Ce-i voi da în schimb Domnului, pentru tot binele pe care mi l-a făcut?”, ne invită psalmistul să ne întrebăm în această zi? Ce-i voi oferi Domnului pentru toată dragostea pe care mi-o poartă murind pentru salvarea mea? În mod deosebit astăzi putem să ne întrebăm care este răspunsul nostru la două daruri pe care Domnul ni le-a făcut și a căror valoare este imposibil de estimat: Euharistia și Preoția.
Pentru un creștin catolic (practicant) este greu de imaginat viața de credință fără aceste două daruri pe care Cristos ni le-a făcut în ajunul pătimirii sale. Sunt darurile prin care omul simte și trăiește iubirea și iertarea, recunoștința și slujirea, viața harului și „continuarea lucrării de răscumpărare”. Să oferim această zi pentru ca împreună, prin Euharistie și Preoție, „să proclamăm moartea Domnului până când va veni”. Să trăim această zi cu convingerea că întâlnirea cu aceste sacramente înseamnă întâlnirea cu Dumnezeu, că prin aceste sacramente se realizează „trecerea Domnului” prin viața noastră. Să ne dezlipim de acea mentalitate care judecă și tratează cu superficialitate sacramentele și să lăsăm sacramentele la înălțimea pentru care au fost create, să le lăsăm și să le privim în și prin „inima lui Isus”, izvorul și fundamentul lor.
