Cuvântul Domnului
…ascultat
In 13,21-33.36-38
„În acel timp, Isus, stând la masă cu ucenicii lui, a fost cuprins de o nelinişte adâncă şi a spus: “Adevăr, adevăr vă spun: unul dintre voi mă va vinde”. Ucenicii se uitau unii la alţii, neştiind despre cine vorbeşte Isus. La masă era rezemat de pieptul lui Isus unul dintre ucenicii lui, pe care îl iubea Isus. Simon Petru i-a făcut semn acestuia şi i-a spus: “Întreabă despre cine vorbeşte”. Ucenicul, plecându-se la pieptul lui Isus, l-a întrebat: “Doamne, cine este?” Isus i-a răspuns: “Acela este căruia îi voi da bucăţica de pâine, pe care o voi întinde”. Şi întingând bucăţica, a luat-o şi i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. După acea îmbucătură a intrat Satana în el. Iar Isus i-a zis: “Ceea ce ai de gând să faci, fă repede”. Dar nimeni din cei care şedeau la masă nu a înţeles pentru ce i-a zis aceasta.
Unii socoteau, deoarece Iuda avea punga, că lui îi zice Isus: “Cumpără cele de trebuinţă pentru sărbătoare”, sau să dea ceva săracilor. După ce Iuda a luat bucăţica de pâine a ieşit imediat. Şi era noapte. După ce a ieşit Iuda, Isus a spus: “Acum a fost preamărit Fiul Omului şi Dumnezeu a fost preamărit în el. Iar dacă Dumnezeu a fost preamărit în el, Dumnezeu la rândul său îi va da propria mărire şi i-o va da curând. Copilaşii mei, încă puţin timp mai sunt cu voi. Voi mă veţi căuta, dar, ceea ce am spus iudeilor vă spun acum şi vouă: unde merg eu, voi nu puteţi veni”. “Doamne, l-a întrebat Simon Petru, unde te duci?” Isus a răspuns: “Unde mă duc eu, tu nu poţi veni acum după mine, dar vei veni mai târziu”. Petru i-a spus: “Doamne, de ce nu pot să te urmez acum? Îmi dau viaţa pentru tine”. Isus i-a răspuns: “Îţi vei da viaţa pentru mine? Adevăr, adevăr îţi spun: nu va cânta cocoşul, până nu te vei lepăda de trei ori de mine.”
… meditat
O realitate care trebuie să-i preocupe pe toți creștinii este primirea cu vrednicie a sacramentelor, în special Euharistia. Din păcate, această întâlnire cu Domnul în taina altarului este pentru unii o „chestiune” legată doar de sărbătoarea Paștelui și de preceptul „să primești sfânta împărtășanie cel puțin o dată pe an”. Cu tristețe trebuie să recunoaștem că timpul grăbit și aglomerat al Paștelui înseamnă de multe ori și spovezi făcute în grabă, urmate de primirea lui Isus fără toată evlavia și dispoziția sufletească necesară. Euharistia nu mai reprezintă pentru mulți centrul vieții și forța sufletului. Ce înseamnă pentru noi primirea lui Cristos în sfânta împărtășanie? Cum ne pregătim pentru întâlnirea lui Cristos care vine în inima noastră? Trupul și sufletul nostru sunt o locuință plăcută pentru Isus din Sfânta Taină?
Sfântul Augustin ne învață: „Euharistia este Pâinea noastră cea de toate zilele. Virtutea proprie acestei hrane divine este o putere de unire: ea ne unește cu Trupul Mântuitorului și face din noi membrele sale, pentru ca noi să devenim ceea ce primim”. Însă ne lăsăm noi transformați de Euharistie? Primind sfânta Împărtășanie putem spune împreună cu apostolul: „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” (Gal 2,20)?
Atunci când ne pregătim să ne apropiem de Sfânta Taină trebuie să fim atenți ca nu cumva să-l alungăm pe Cristos din viața noastră. „Degeaba ne-am trudit, în zadar și pentru nimic ne-am cheltuit puterile”, în tot acest timp al Postului Mare, dacă acum nu suntem în stare de har pentru a-l primi pe Domnul. Și Evanghelia ne atrage atenția asupra pericolului de a „zădărniciri” apropierea de Cristos. Iuda, cel care a primit cu nevrednicie „bucățica de pâine” a săvârșit un sacrilegiu. Iar răul care a urmat este devastator: „A intrat Satana în el” și „era noapte”. Primirea Euharistiei cu nevrednicie ne întunecă viața: totul devine o noapte adâncă în care nu mai reușim să facem binele și să fugim de rău. „Sacrilegiul constă în a profana sau a trata cu nevrednicie sacramentele și celelalte acțiuni liturgice, precum și persoanele, lucrurile și locurile consacrate lui Dumnezeu. Sacrilegiul este un păcat grav, mai ales când este săvârșit împotriva Euharistiei, deoarece în acest sacrament însuși Trupul lui Cristos ne este făcut prezent în mod substanțial (CBC 2120). Ajută-ne Doamne să ne pregătim și să veghem pentru a-l primi cu vrednicie pe Cristos în viața noastră.
