Cuvântul Domnului
…ascultat
In 11,45-57
„În acel timp, mulţi dintre iudeii, care veniseră la Maria şi Marta, văzând ce a făcut Isus, au crezut în el. Dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce-a făcut Isus. Atunci arhiereii şi fariseii au adunat Sinedriul şi au zis: “Ce ne facem? Omul acesta face multe minuni. Dacă-l lăsăm aşa, toţi vor crede în el şi vor veni romanii şi ne vor distruge atât templul cât şi neamul”. Unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: “Voi nu pricepeţi nimic; oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru mulţime şi să nu piară tot neamul?” Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci fiindcă era mare preot în anul acela, a profeţit că Isus avea să moară pentru popor. Şi nu numai pentru popor, ci şi ca să-i adune laolaltă pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu.
În ziua aceea, au hotărât să-l omoare. De aceea, Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-un oraş cu numele Efraim şi a rămas acolo împreună cu ucenicii săi. Paştele iudeilor era aproape. De aceea mulţi oameni din ţinutul acela au urcat la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţe. Ei îl căutau pe Isus şi vorbeau între ei în templu: “Ce credeţi? Va veni sau nu la sărbătoare?” Pe de altă parte, arhiereii şi fariseii dăduseră porunci ca, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire, ca să-l poată aresta.”
… meditat
Una dintre primele întrebări la care suntem solicitați să răspundem de mici este aceasta: „Ce vrei să te faci când ai să fii mare?” Astfel ne amintim că încă din fragedă copilărie suntem îndemnați să ne preocupăm de viitorul nostru. Încă de mici am văzut că „viitorul” este mereu legat de termini ca „neliniște, nesiguranță, teamă”. Însă apoi am crescut, ne-am pregătit pentru primirea sacramentelor și am învățat că Dumnezeu ne este Tată și am prins curaj. Când am citit evanghelia și am înțeles ce înseamnă „providența” nu ne-am mai speriat în fața viitorului: „nu vă îngrijorați pentru viața voastră: ce veți mânca, nici pentru trupul vostru: cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Priviți păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nici nu adună în hambar, iar Tatăl vostru ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi mult mai de preț decât ele?… Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga. Nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși” (Mt 6,25-26.33-34).
La aceasta ne invită și profetul Ezechiel. Trebuie să redescoperim prezența providenței în viața noastră. Este o chemarea la reînnoirea credinței în iubirea cu care Dumnezeu rânduiește mersul lumii, viitorul nostru. Trebuie să fim convinși că Dumnezeu rânduiește totul spre binele celor care îl iubesc pe el (cf. Rom 8,28). Nu avem motive să ne temem, nici măcar atunci când răul și suferința ne dau târcoale. Biserica ne învață prin sfântul Augustin: „Dumnezeu cel Atotputernic, fiind cu desăvârșire bun, nu ar fi îngăduit vreodată ca un rău oarecare să existe în lucrările sale, dacă nu ar fi destul de puternic și de bun pentru a face ca din răul însuși să izvorască binele”. Să ne amintim istoria lui Iosif din Vechiul Testament: răul plănuit de frații săi când l-au vândut, Dumnezeu l-a întors într-un bine în modul cel mai minunat (cf. Gen 45-50). Să privim viața lui Isus și să vedem cum s-a împlinit profeția Marelui Preot: chiar dacă s-au hotărât să-l omoare, chiar dacă l-au supus pe Domnul nostru la chinul crucii, prin moartea sa el „i-a adunat laolaltă pe toți fii risipiți ai lui Dumnezeu”.
Să ne amintim și să cântăm întreaga viața: „Domnul ne păzește așa cum păstorul își păzește turma”.
