Cuvântul Domnului
…ascultat
„În acel timp, Isus a zis iudeilor care crezuseră în el: “Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi într-adevăr ucenicii mei; veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”. Ei au răspuns: “Noi suntem urmaşi lui Abraham şi n-am fost niciodată sclavii nimănui; cum zici tu: Veţi fi liberi?” Isus le-a răspuns: “Adevăr, adevăr vă spun vouă, că oricine săvârşeşte păcatul este sclavul păcatului. Iar sclavul nu rămâne pentru totdeauna în casă; fiul însă rămâne pentru totdeauna. Deci dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi. Ştiu că sunteţi urmaşii lui Abraham; dar căutaţi să mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi cuvântul meu. Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl meu; iar voi vorbiţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru”. Ei i-au răspuns: “Tatăl nostru este Abraham”. Isus le-a zis: “Dacă aţi fi fiii lui Abraham, aţi face faptele lui Abraham. Voi în schimb căutaţi să mă omorâţi pe mine, pentru că v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Abraham n-a făcut aşa ceva. Dar voi faceţi faptele tatălui vostru. Ei au zis: “Noi nu suntem născuţi din adulter; avem un singur tată, pe Dumnezeu”. Isus le-a zis: “Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m-aţi iubi, căci eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis”.
… meditat
Sunt multe „virtuțile” pe care omul simte nevoia să le posede, dar sunt puține cele care, atunci când lipsesc, îl fac să sufere. Dacă lipsa unor „virtuți” (modestia, răbdarea etc.) este tratată cu indiferență, știm că este dureroasă lipsa iubirii, este sfâșietoare lipsa speranței și te urcă pe culmile disperării lipsa libertății. Cele mai mari lupte s-au purtat tocmai pentru a cuceri (sau a priva de) acest statut de „om liber” sau „popor liber”. Această virtute, în toate formele ei (libertatea de conștiință, de exprimare, religioasă etc.) este (sau ar trebui să fie!) garantată de drepturile fundamentale ale omului.
Ce înseamnă pentru noi libertatea? Ce facem ca să posedăm această „virtute”? Astăzi când mulți prezintă libertatea ca posibilitatea de a face orice, binele sau răul, suntem conștienți de inseparabilitatea dintre adevăr (bine) și libertate? Suntem convinși că doar adevărul ne poate face liberi, în timp ce păcatul (răul) ne transformă în sclavi?
„Libertatea este puterea, înrădăcinată în rațiune și voință, de a acționa sau a nu acționa, de a face ceva sau altceva, de a săvârși astfel, de la sine, fapte deliberate. Libertatea este în om o forță de creștere și de maturizare în adevăr și bunătate. Libertatea își atinge desăvârșirea atunci când este orientată spre Dumnezeu, fericirea noastră” (CBC 1731). Libertatea, împreună cu rațiunea, vorbesc celor din jur despre asemănarea noastră cu Dumnezeu creatorul. Însă adevărata asemănare se atinge atunci când libertatea nu este folosită pentru a alege între bine și rău, ci pentru a alege doar între bine și mai bine. Răul nu este o opțiune a omului cu adevărat liber! Cu cât alegem mai mult binele, virtutea, cu atât devenim mai liberi și mai asemănători cu Domnul.
Ca să înțelegem bine valoarea libertăți putem privi la cei trei tineri despre care ne vorbește profetul Daniel. Ei și-au folosit libertatea alegând binele, chiar dacă aceasta a însemnat punerea vieții în pericol. Însă Domnul i-a salvat. Adevărul pe care l-au iubit și l-au mărturisit cu viața lor, le-a adus adevărata libertate. La fel și noi, să nu ne teme să slujim adevărul și binele. Să arătăm lumii că nu am fost înzestrați cu libertate pentru a alege răul, comoditatea, falsitatea, ci pentru a sluji binele, dreptatea și adevărul. Libertatea devine „sclavia păcatului” dacă nu este folosită spre slujirea binelui și nu-și are izvorul în adevăr.
Eliberează-ne Doamne de orice sclavie!
