Cuvântul Domnului
…ascultat
In 8,21-30
„În acel timp, vorbind fariseilor, Isus le-a zis: “Eu mă duc, voi mă veţi căuta, dar veţi muri în păcatul vostru; unde mă duc eu voi nu puteţi veni”. Iudeii atunci îşi ziceau: “Oare are de gând să se omoare de zice: «Unde mă duc eu voi nu puteţi veni?»” El le-a zis: “Voi sunteţi de jos, eu sunt de sus; voi sunteţi din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta. De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre, căci dacă nu credeţi că eu sunt, veţi muri în păcatele voastre”. “Cine eşti tu?”, l-au întrebat iudeii. Isus le-a răspuns: “Cel care v-am spus. Am multe de zis despre voi şi de osândit; cel care m-a trimis spune adevărul, iar eu spun lumii ceea ce am auzit de la el”. Ei au înţeles că le vorbea despre Tatăl. Isus deci le-a zis: “Când îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci vă veţi da seama că eu sunt şi că nu fac nimic de la mine însumi, ci spun ceea ce m-a învăţat Tatăl. Cel care m-a trimis este cu mine; el nu m-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ceea ce-i place”. La aceste cuvinte mulţi au crezut în el.”
… meditat
Instigarea la revoltă nu este o noutate a timpului nostru sau consecința unui stil de viață ce tinde spre huliganism. Mereu au fost oameni care au făcut din „semănarea zâzaniei” principala lor ocupație, după cum istoria omenirii este plină și de persoane aducătoare de pace. Meditând prima lectură, întrezărim cu ușurință figura împăciuitoare și mijlocitoare a lui Moise, însă am vrea să știm și cine se află în spatele acestei revolte a poporului. Cu siguranță „un dușman a făcut aceasta”, un dușman al păcii și al recunoștinței, nicidecum un om care „face întotdeauna ceea ce-i place Tatălui”, cum a spus Isus despre sine.
Lecturile de astăzi ne poartă tocmai spre această distincție care trebuie să fie clară în viața noastră: între omul-model (Moise, Isus) și omul-zâzaniei. Trebuie să revigorăm în noi dorința (și obligația!) de a fi modele pentru cei din jurul nostru. Societatea are nevoie de omul-model, de acel om sau acei oameni care să devină puncte de reper pentru viața celorlalți, în special pentru copii și tineri. Dar nu orice fel de model, ci model de virtute, de credință, de recunoștință. Este viața noastră un model pentru cei din jur?
Să privim cu atenție la viața și la cuvintele lui Isus: el face mereu doar lucrările Tatălui și spune mereu doar cuvintele pe care le-a auzit de la Tatăl. În viața sa pământească și-a oglindit trăirile în modelul pe care Tatăl i l-a oferit. El a fost întotdeauna cu Tatăl și a făcut doar ceea ce îi place Tatălui. Și-a ațintit ochi spre cer și de la înălțimea crucii ne invită să facem la fel: să ne găsim repere „sănătoase” pentru ca la rândul nostru să devenim modele pentru cei din jur.
Să medităm cu atenție prima lectură și să înțelegem cât de importante sunt în viața pământească două aspecte: să ai curajul să îți ridici privirea din pământ, chiar și atunci când suferi, când ești pătat de păcatul nemulțumirii, al revoltei. Să nu rămâi blocat în suferința și păcatul tău, căutând reperul în adâncuri, în pământ, în mormântul gol, în locul întunericului. Privește în sus, spre slava lui Cristos cel înviat. Și apoi nu doar să privești în sus, ci și să privești în direcția potrivită și cu atitudinea potrivită. Doar cine a reușit să privească spre șarpele de aramă s-a vindecat. Doar cine reușește să privească spre Isus, să-și facă din el și din Tatăl modele de viața, va reuși la rândul său, sub călăuzirea Duhului Sfânt, să fie model pentru cei din jur.
