Cuvântul Domnului
…ascultat
In 8,1-11
„În acel timp, Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. Dar, dis-de- dimineaţă, a venit din nou în templu şi tot poporul a venit la el. El s-a aşezat şi a început să-i înveţe. Cărturarii şi fariseii i-au adus o femeie prinsă în adulter. Au pus-o în mijlocul mulţimii şi i-au spus lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta chiar acum a fost prinsă în adulter. Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre; dar tu ce zici?” Dar lucrul acesta îl spuneau ca să-l pună la încercare şi să-l poată învinui. Atunci Isus s-a aplecat şi a început să scrie cu degetul pe pământ. Dar cum ei nu încetau să-l întrebe, el s-a ridicat şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea”. Apoi s-a aplecat iarăşi şi a continuat să scrie pe pământ. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au retras unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până când a rămas Isus singur şi femeia care stătea în mijloc. Atunci Isus s-a ridicat şi a întrebat: „Femeie, unde sunt cei care te învinuiau? Nu te-a condamnat nimeni?” Ea a răspuns: „Nimeni, Doamne”. I-a zis Isus: „Nici eu nu te condamn. Mergi, şi de acum să nu mai păcătuieşti.”
… meditat
Ce este curăția? Printre definițiile date de DEX – definiții care sunt mai mult sinonime precum cinste, nevinovăție, castitate – se află și aceasta: „curat este cel care nu se află sub influența Diavolului”. Această definiție explică bine modul în care trebuie să trăiască omul, în special un creștin: să nu fie sub influența Diavolului, ci sub stăpânirea celui care l-a chemat din întuneric la lumină. Curăția este „o ucenicie a stăpânirii de sine, care este o pedagogie a libertății umane. Alternativa este clară: ori omul poruncește pasiunilor sale și dobândește pacea, ori se lasă aservit de ele și devine nefericit” (CBC 2339).
Lecturile de astăzi ne oferă posibilitatea să reflectăm asupra curăției în viața noastră, să o îndrăgim, să o cultivăm. Să nu uităm că această „virtute”, acest sfat evanghelic nu este adresat doar preoților și persoanelor consacrate, ci tuturor oamenilor. Fiecare creștin este chemat să trăiască în curăție, conform cu starea lui de viață: unii în fecioria sau în celibatul consacrat, modalitate eminentă de a se dărui mai ușor lui Dumnezeu cu inimă neîmpărțită; alții în modul stabilit pentru toți de legea morală, trăind „curăția conjugală”.
Atunci când omul „își pleacă ochii în jos ca să nu mai vadă cerul și ca să nu-și mai amintească de poruncile Domnului”, pericolul necurăției este iminent. Când uităm de prezența lui Dumnezeu „frumusețea ne înșală și pofta ne pervertește inima” și cădem. Când ne bizuim pe propriile forțe și nu pe puterea lui Dumnezeu care este „păstorul ce ne îndreaptă spre ape liniștite” și uităm să cerem acest har în rugăciune, cădem și nu reușim să ne ridicăm.
Meditând la cuvintele lui Isus, trebuie să ne întipărim bine în minte nu doar „obligația” de a nu mai păcătui, ci și puterea de a nu condamna pe alții. Trebuie să învățăm să-i ajutăm pe cei căzuți în stăpânirea acestui păcat. Nimeni nu are dreptul să judece, însă toți avem obligația de a face din viața noastră o luptă pentru eliberarea celor aflați „sub influența Diavolului”. Totodată trebuie să veghem ca viața noastră să nu fie un prilej de păcat, să nu fie ispită pentru trăirea curăției. Fiecare gest pe care-l facem trebuie să aducă în inima celui rănit de păcatul necurăției mângâierea și curajul de a se ridica: „să se întoarcă de la calea lui și să rămână viu”.
Doamne dă-ne o inimă curată!
