Cuvântul Domnului
…ascultat
Luca 16,19-31
„În acel timp, Isus le-a spus fariseilor: „Era un om bogat, care se îmbrăca în veşminte luxoase şi benchetuia în fiecare zi. Iar un sărac, cu numele de Lazăr, zăcea înaintea uşii lui, plin de bube. El ar fi fost bucuros să se sature cu firimiturile care cădeau de pe masa bogatului, dar nimeni nu i le dădea. Doar câinii veneau şi-i lingeau bubele. A murit săracul şi a fost dus de către îngeri în cer, lângă Abraham. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Iar în iad, fiind în chinuri, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut de departe pe Abraham şi pe Lazăr la pieptul său. Atunci a strigat: «Părinte Abraham, fie-ţi milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci sufăr cumplit în văpaia aceasta». Dar Abraham i-a răspuns: «Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune în viaţă, pe când Lazăr cele rele; acum, dimpotrivă, el are parte de mângâiere, iar tu de suferinţă. Pe lângă aceasta, între noi şi voi a fost creată o prăpastie mare, încât cei care ar voi să treacă de aici la voi să nu poată, şi nici de acolo să treacă la noi». Bogatul a zis: «Te rog, părinte, cel puţin să-l trimiţi pe Lazăr acasă la tatăl meu, căci am cinci fraţi, să le atragă atenţia, ca să nu ajungă şi ei în acest loc de chin». Dar Abraham i-a zis: «Îi au pe Moise şi pe profeţi: să asculte de ei». «Nu, părinte Abraham, a zis bogatul, dacă cineva dintre cei morţi se va duce la ei, se vor întoarce». I-a răspuns Abraham: «Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nu vor crede, chiar dacă ar învia cineva din morţi».”
… meditat
Ce trist… să fii bogat, să posezi multe bunuri, multe valori dar în același timp să fii sărac de ceea ce contează de fapt. Și ce frumos… să fii sărac „lipitu’ pământului” dar să ai toată frumoasa veșnicie în posesie.
E un mare dar să știi să îți administrezi propria viață…
Acest bogat prezentat în evanghelie, avea un anumit sens al vieții, un modus vivendi: „petrecea”. Trăia pentru sine, ca și când Dumnezeu n-ar fi existat, ca și cum nu ar fi avut nevoie de El. Trăia după placul său, în abundență. Parabola nu ne spune că bogatul ar fi fost împotriva săracului sau a lui Dumnezeu: era doar incapabil de ai vedea. Trăia mereu pentru sine, dorind să întâlnească fericirea în egoism, nu în generozitate. Iar egoismul orbește și degradează.
Păcatul lui? Nu a trăit pentru Lazăr, nu l-a văzut. Nu și-a întrebuințat bunurile conform dorinței lui Dumnezeu. „Și nu sărăcia avea să-l ducă pe Lazăr în cer, ci umilința lui, iar pe bogat, nu bogăția îl va face să nu ajungă în acelaș loc, ci egoismul și necredința lui”, observă cu mare profunzime sfântul Grigore cel Mare.
Egoismul și spiritul burghez ne împiedică să vedem nevoile celui de lângă noi. Ne credem mereu prea săraci, și practic în postura celor care au nevoie de un ajutor…? Ia să reflectăm mai bine…, ia să încercăm să descoperim de câte bunuri dispunem și cum le putem valorifica punându-le la dispoziția aproapelui…Toți avem multe de dat: afecțiune, înțelegere, iubire, o alinare, o activitate bine dusă la capăt, un surâs cotidian, un sfat bun, un ajutor dat semenului într-o privință sau alta… Iubirea sub multiplele sale forme, este întotdeauna o realizare a împărăției lui Dumnezeu și unicul lucru important în această lume trecătoare.
Dumnezeule Preabun deschide-ne inima la nevoile fraților noștri.
