„Larg deschideți poarta sufletelor toate! N-am venit sa cerem, ci-am venit să dăm!” Da, am venit să dăm ce avem noi mai de preț: timp, energie, zâmbete, vestea cea bună.
Perioada dinaintea Crăciunului este menită să umple inimile tuturor de bucurie. Dacă în restul anului grijile, oboseala, nereușitele, stresul, problemele, îi fac pe oameni să fie mai triști, Crăciunul spulberă toate acestea și le înlocuiește cu liniște sufletească și cu bucurie în inimi. Căci iată, vine Mântuitorul! Această veste minunată au dus-o tinerii de la Acțiunea Catolică din Iași, bătrânilor din parohie.
Entuziaști și energici, gata să înfrunte nămeții, prin ger și ninsoare dar cu inimi călduroase și cu zâmbete largi, au pornit să împartă bucurie. Și ce bucurie! Am văzut în ochii bătrânilor emoție, am văzut în ochii lor schimbarea în timp ce ascultau colindele noastre. Poate era de moment. Dar viața e alcătuită din momente. Am întâlnit bătrâni care ne-au mărturisit că nu i-au mai colindat nimeni, sau nimeni de mulți ani. Bătrâni care aveau în ochi lacrimi… dar nu lacrimi de durere, ci lacrimi de bucurie. Bucurie că cineva le-a pășit pragul casei și nu oricum, nu oricine. Nu cei de la e-on, nici cei de la CET sau de alte firme de facturare. Bătrâni cărora nu le-a mai rămas nimeni pe lume, nimeni să-i viziteze. Bătrâni bolnavi care abia mai reușesc să iasă din când din casă.
Drumul pe jos prin tot orașul nu a fost ușor. Vremea din Iași din perioada asta nu e chiar cea mai prielnică. Dar până la urmă, aceasta este iarna! Și zăpada, și frigul, contribuie la farmecul sărbătorii. Și parcă bucuria este și mai mare atunci când știi că ai străbătut un drum greu până la țintă. De altfel, am fost în sintonie cu versurile colindelor pe care le-am cântat. Ne-am „încadrat” perfect în tabloul descris de acestea: „E frig de te ia pe sus, trosnește de ger, a nins până ieri și calea s-a troienit. Se-apropie prin nămeți trei-patru băieți, cu sete pășind, căci au pornit în colind tropăind”
Poate nu suntem noi cei mai talentați, dar atât cât avem, dăm din toată inima. Mai mult, s-a întamplat chiar să fim opriți pe stradă și să ni se ceară în mod expres să câtăm colinde. A fost și acolo bucurie, de ambele părți.
Se apropie vacanța, cei mai mulți dintre noi suntem studenți. Ultimele zile petrecute înainte de Crăciun în Iași, iată, se incheie frumos. Mulțumirea noastră pentru serile acestea pline de cântec ajunge odată cu noi și în familiile noastre. Și o vom păstra. Poate chiar o vom amplifica. Și o vom folosi ca să începem mai frumos și în forță Noul An.
„Ce minunat că am putut fi și noi vestitori ai Nașterii Mântuitorului nostru prin colind! Prin această sărbătoare Pruncușorul Isus aduce în inimile noastre IUBIRE, BUCURIE și SPERANȚĂ, iar vizitându-i pe cei bolnavi tocmai le-am dăruit din iubirea, bucuria și speranța noastră. Acestea nu s-au consumat ci s-au conturat mai mult in inimile noastre.” (Carina, Iugani)
Să ne ajute Pruncușorul, a cărui sosire o așteptăm cu înflăcărare, să păstrăm aprinsă mereu în suflete flacăra tinereții, să fim în continuare la fel de energici și disponibili: în felul acesta putem face lucruri mărețe pentru cei din jurul nostru!
Bianca Hanganu
