M-ați aprins și vă uitați gânditori la mine… Simtiți bucurie în suflet? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând am devenit mai mică. De fapt eu am doar două posibilități. Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă și atunci nu mă micșorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu. A doua, ar fi să răspândesc lumină și căldură și prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi… Asta e mult mai frumos decât să rămân rece și fără rost.
Și voi oamenii sunteți la fel. Când trăiți numai pentru voi, sunteți lumânarea neaprinsă, care nu și-a împlinit rostul.
Dar dacă dăruiți lumină și căldură, atunci aveți un sens. Pentru asta trebuie să dați ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea și dorurile pe care le purtați în inimă.
Să nu vă temeți că deveniți mai mici… Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină. Gânditi-vă, cu pace în suflet, că sunteți ca o lumânare aprinsa. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă… Singură luminez mai puțin, dar când suntem mai multe împreună lumina și căldura sunt mai puternice. Și la voi oamenii e tot așa împreună luminați mai mult!…
Am început împreună Adventul, timpul de pregătire pentrnu Sărbătoarea Nașterii Domnului. Avem în fața noastră prima lumânare aprinsă. Ce multe lucruri putem învăța de la ea!
Dar în special, fiind fii ai luminii, să ne srăduim să răspândim lumina în aceasta lume întunecată. Să aprindem și să încălzim inimile reci ale semenilor noștrii cu mai multă bunătate, dragoste și pace…Oamenii au nevoie de căldură și de multă iubire pentru a devenii oameni. În acest Timp Sfânt să fim blânzi și simțitori, să nu lăsăm pe nimeni în „frig”.
Doar așa pregătim, cel mai bine venirea lui Cristos în viața noastră dar și în a semenilor noștrii, doar așa ne împlinim menirea de creștini.
