E decembrie… E frig, dar încă aşteptăm ninsoarea. Oamenii trec grăbiţi pe străzi, plini de gânduri si griji. Cu greu întâlneşti pe cineva care să găsească timp să îţi zâmbească necondiţionat, deoarece toţi se gândesc cum vor petrece sărbătorile de iarna sau ce le vor oferi celor dragi. Preocuparea permanentă este vizibilă pe feţele tuturora… Totul şi toţi sunt în alertă.
Pentru unii oameni urmează un timp de relaxare şi de petrecere cu cei dragi. Pentru alţii e un timp de a-şi mări bugetul prin comerţ.
Petrecem în magazine timp îndelungat, căutând diverse lucruri care par să dea sens Crăciunului. Însă, toate acestea nu sunt decât o mască a unei adevărate sărbători. Încercăm să ne camuflăm sentimentele prin cadouri, beculeţe multicolore, brazi măreţi împodobiţi în case sau în diverse spaţii publice, dar nu reuşim să exprimăm adevărata Bucurie – Iubire pe care ni le aduce Copilul Sfânt din Betleem. În toată această valmă, observăm într-un târziu un prunc care se naşte într-un grajd, un prunc plăpând care ne spune şoptind: „Pace, Bucurie, Iubire, Speranţă”; dar oamenii continuă să rămână parcă surzi… Noi înşine avem inima adesea împietrită şi nu ne pasă decât de ego-ul nostru, încercând poate să ne acordăm prea multă importanţă materială.
Puţini sunt cei care dau importanţă în această perioadă sufletului lor. Puţini sunt cei care reuşesc să ofere cuiva un zâmbet, o alinare, o strângere de mână prietenească, o îmbrăţişare caldă. De asemenea, cât de greu ne este adesea să ascultăm ideile celui de lângă noi fără a-l critica. Iar credinţa nu mai este ceva necesar, deoarece societatea îl exclude tot mai mult pe Dumnezeu din viaţa publică, propunând o „viaţă trăită din plin”, cu plăceri „de moment” pe care majoritatea le consideră părţi esenţiale care construiesc fericirea.
În acest vacarm ce ne înconjoară, cred că e timpul să ne revenim din „visul” consumist al societăţii şi să ne oprim un pic în faţa Pruncuşorului plăpând pentru a ne recunoaşte superficialitatea cu care abordăm viaţa şi, mai ales, această sărbătoare. E timpul să ne bucurăm precum copii de Naşterea Mântuitorului, dar şi timpul să pornim asemenea păstorilor şi magilor pe un drum de schimbare pentru a reuşi, într-un final, să vestim celor din jur prin viaţa noastră: „Cristos s-a născut! Bucuraţi-vă!”
