Ne apropiem cu paşi repezi de sfintele sărbători ale Crăciunului, iar acest lucru aduce bucurie si emoţie în sufletele tuturor creştinilor. Observăm cum magazinele şi străzile satelor şi oraşelor noastre încep să fie tot mai mult ornamentate cu luminiţe şi obiecte specifice Crăciunului. Va începe, nu peste mult timp, şi vacarmul cumpărăturilor, deoarece fiecare îşi doreşte să aibă parte, cu ocazia sărbătorilor, de o masă mai bogată şi de o atmosferă deosebită faţă de restul anului…
Nu avem voie să uităm, însă, că în centrul sărbătorii Crăciunului se află Fiul lui Dumnezeu care a venit pe pământ sub chip de prunc pentru a ne aduce darul cel mai de preţ: iertarea! Acesta trebuie să fie motivul care să declanşeze toate aceste manifestări ale bucuriei noastre.
În acest sens, Biserica ne invită să parcurgem un drum de pregătire care să ne apropie mai mult de Dumnezeu şi să ne ajute să pătrundem mai adânc în misterele credinţei noastre, pentru ca bucuria sărbătorii Crăciunului să fie deplină.
Aceasta este semnificaţia Adventului, care va începe duminică, 27 noiembrie, şi care va deschide un nou an liturgic. Termenul latinesc „adventus” înseamnă „venire”. Este vorba, în primul rând, despre venirea sacramentală a lui Cristos care se realizează la Crăciun (o venire mereu prezentă) şi apoi despre revenirea în slavă a lui Cristos de la sfârşitul veacurilor. Existenţa noastră se plasează între aceste două veniri, ceea ce înseamnă că intră în definiţia noastră, ca şi creştini, atitudinea de veghere, de aşteptare. Nu întâmplător, astfel de invitaţii (vegheaţi!, fiţi gata!) le vom asculta de mai multe ori în timpul Adventului.
Pe parcursul acestui timp sfânt de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului ne vor însoţi mai multe personaje din Sfânta Scriptură care, fie au trăit ele însele aşteptarea venirii Domnului, fie au invitat pe ceilalţi să îl aştepte.
Primul personaj cu care ne vom întâlni în Advent este profetul Isaia, care vesteşte speranţa către poporul lui Israel, trezeşte aşteptarea oamenilor şi anunţă împlinirea promisiunilor făcute de Dumnezeu în persoana lui Mesia. Dumnezeu se va îndura de poporul său: el va veni şi nu va întârzia.
Al doilea personaj important al acestui timp este Ioan Botezătorul, ultimul profet, care rezumă în persoana lui, în cuvântul şi misiunea lui, tot Vechiul Testament. El are misiunea de a pregăti calea Domnului, de a da poporului lui Israel „cunoştinţa mântuirii” care constă în „iertarea păcatelor”. El ne va adresa tuturor invitaţia de a pregăti căile Domnului şi de a îndrepta cărările care îl vor aduce la noi.
Sf. Fecioară Maria realizează în ea ceea ce profeţii au prevestit cu privire la „fiica Sionului”. Acceptând planul lui Dumnezeu şi exprimând adeziunea sa la vestirea îngerului, Fecioara Maria face ca Fiul lui Dumnezeu să intre în lume ca „născut din femeie”. Totodată, ea ne invită să ne oferim şi noi adeziunea noastră pentru a-l primi pe Fiul lui Dumnezeu în propria viaţă, lăsându-l să se nască în inimile noastre.
Prin Cuvântul lui Dumnezeu pe care îl vom asculta şi medita în acest timp sfânt al Adventului, prin rugăciune şi momente de tăcere, prin participarea cât mai deasă la sfintele Liturghii, prin post şi Spovadă vom putea face în aşa fel încât sărbătorile Crăciunului să ne găsească pregătiţi, iar bucuria noastră va fi una, nu doar sentimentală, ci profundă, deoarece inimile noastre vor fi pregătite să-l primească pe Isus care doreşte să se nască în ele.
Un Advent binecuvântat şi rodnic!!!
