Predicatorul american Max Lucado povesteşte că odată s-a întâlnit cu un tânăr, pe nume Ian, care i-a cerut imperativ: „Vreau să ştiu ceea ce este important… Nu-mi vorbiţi despre religie.
Şi, vă rog, nu mă luaţi cu teologia. Am făcut facultatea de Teologie. V-aş ruga să treceţi la esenţă. Vreau să ştiu ce este important. Ce contează cu adevărat? Ce este important? Spuneţi-mi! Săriţi peste lucrurile marginale! Treceţi la esenţă! Vorbiţi-mi despre partea care contează”.
Max nu a ştiut atunci ce să-i răspundă. Ar fi putut să-i vorbească despre Biserică, să-i dea un răspuns dogmatic sau să-i citească un text clasic din Sfânta Scriptură, cum ar fi Psalmul 22 „Domnul este Păstorul meu…”. Dar toate acestea i se păreau neadecvate pentru a-l mulţumi pe Ian…
Ce contează cu adevărat? Care este esenţa credinţei noastre creştine?
Răspunsul ni-l oferă sărbătoarea de astăzi (14 septembrie)… Esenţa, ceea ce contează este… CRUCEA – această bucată de lemn în faţa căreia nici un om nu poate rămâne indiferent. În istorie unii au idolatrizat-o, iar alţii au dispreţuit-o; unii au placat-o cu aur, iar alţii au ars-o; unii au purtat-o, iar alţii au aruncat-o la gunoi; unii au îngenuncheat în faţa ei, iar alţii au călcat-o în picioare… Dar nimeni nu a rămas indiferent în faţa ei! Cum ai putea să o ignori când ştii că pe ea a murit Fiul lui Dumnezeu? Cum ai putea să treci cu vederea cuvintele lui: „Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In 3,18)?
Da! Crucea este ceea ce contează pentru că pe ea a murit Cristos din iubire faţă de toţi oamenii. Crucea a devenit icoana menită să ne amintească victoria lui Cristos asupra întunericului şi a morţii. Crucea a devenit expresia cea mai elocventă a iubirii lui Dumnezeu faţă de noi oamenii. Crucea a devenit steagul creştinilor, cartea pe care suntem chemaţi să o deschidem în fiecare zi pentru a ne înţelege mai bine… Contemplând crucea vom afla multe răspunsuri: De ce suferinţa? De ce boala? De ce moartea? Privind crucea vom învăţa că măsura iubirii este să iubim fără măsură aşa cum am fost şi noi iubiţi de Dumnezeu…
Esenţa… este CRUCEA… pentru că prin CRUCE am fost mântuiţi!
Te salut, o Sfântă Crucea, unica mea speranţă!!!
