În cele din urmă omul a distrus pământul.
Pământul era frumos
Iar deasupra lui plutea spiritul omului
care a distrus totul.
Şi omul a zis: „Să fie întuneric”.
Şi a văzut omul că întunericul era bun, şi a numit întunericul „siguranţă”;
şi s-au împărţit în rase, religii şi clase.
Nu a fost seară, şi nu a fost dimineaţă în a şaptea zi înaintea sfârşitului.
Şi omul a zis: „Să fie un stat puternic”
pentru a domni peste noi în întunericul nostru…
Să fie armate pentru a ucide.
Îi vom persecuta şi îi vom ucide pe cei care ne spun adevărul, pentru că nouă ne place întunericul.
Nu a fost seară şi nu a fost dimineaţă în a şasea zi înaintea sfârşitului.
Şi omul a zis: „Să fie rachete şi bombe”
Pentru a ucide mai uşor şi mai repede.
Şi să fie cuptoare şi camere de gazare pentru a ne fi mai uşor.
A fost a cincia zi înaintea sfârşitului.
Şi omul a zis: „Să fie droguri”!
Şi alte mijloace de refulare,
Pentru că un oarecare disconfort se constată
Şi deranjează comoditatea noastră.
A fost a patra zi înaintea sfârşitului.
Şi omul a zis: „Să fie diviziuni între naţiuni”,
Pentru a putea şti care este duşmanul nostru
Şi a fost a treia zi înaintea sfârşitului.
Şi ultimul lucru pe care l-a spus omul:
„Să-l facem pe Dumnezeu după chipul şi asemănarea noastră
Şi să nu fie un alt Dumnezeu
Pentru a concura cu noi.
Să spunem că Dumnezeu gândeşte cum gândim noi
Că urăşte cum urâm noi
Şi că ucide cum ucidem noi”.
A fost a doua zi înaintea sfârşitului.
În ultima zi a fost o mare explozie pe toată faţa pământului;
Focul a curăţat frumoasa planeta…
Şi a fost tăcere.
Şi Domnul Dumnezeu a văzut toate câte le-a făcut omul,
Şi în tăcerea care învăluiau resturile arse, Dumnezeu a început să plângă.
(Traducere din limba italiană)
