O lacrimă în suflet şi o rugă din inimă!

0
744

Duminică, 6 noiembrie 2016, la ora 16.00, PS Aurel Percă a celebrat o sfântă Liturghie cu requiem pentru tinerii răposaţi.

Au mai concelebrat: pr. Felix Roca responsabilul oficiului pentru pastoraţia tineretului, pr. Iosif Enăşoae, profesor la Facultatea de Teologie Romano-Catolică, pr. Lucian Farcaş, profesor la aceeaşi facultate şi la Institutul Teologic din Iaşi şi pr. Cristian Bîrnat, vicar la catedrală. Cântările pline de speranţă în învierea celor adormiţi întru Domnul au fost susţinute de corul de tineri al catedralei din Iasi, Juvenes Ecclesiae. Au participat tineri localnici, dar şi tineri din mai multe parohii ale diecezei care studiază sau lucrează în Iaşi, precum şi mulţi credincioşi dornici să intre în sintonie cu intenţia de rugăciune a întregii Biserici.

Printre tinerii răposaţi pomeniţi în rugăciune a fost şi Monica Baciu, membru al corului Juvenes Ecclesiae, care a trecut la Domnul în această vară, fiind răpusă de o boală cruntă. Colegii ei i-au stat alături prin cântul, rugăciunea şi sacramentele primite, aplicând indulgenţa pentru veşnica-i odihnă în Domnul.

Uitarea este un chin prea greu pentru oricine. Nimeni nu vrea să fie singur şi părăsit. Nimeni nu vrea să fie fără prieteni, fără un sprijin în nevoie.

Nici răposaţii noştri. Ei au nevoie de rugăciunea noastră. Ei au nevoie de neuitarea noastră. Ei vor rămâne cu noi atâta timp cât noi ne amintim de ei cu drag.

Şi iubirea nu uită niciodată…

Concret, ce trebuie să facă un creștin? În faţa rămăşiţelor pământeşti, în fața unui mormânt, privirea celui care crede poate să foreze placa de marmură, beton sau pământ și să ajungă până la spirit. Prin credința în Dumnezeu, cel care a părăsit această lume rămâne încă viu. Cu siguranţă, nu viu în sensul că se poate atinge, vedea, respira exact ca mine, ci viu prin intrarea sa în dimensiunea veșnică a vieții de dincolo.

Oare nu fiecare dintre noi are pe cineva de care se simte legat într-o altă dimensiune?

Biserica ne oferă posibilitatea să fim în legătură directă cu răposații care au fost cândva și ei terrieni ca și noi. Cum? Prin rugăciune, pomană, dar și prin indulgența pe care o putem obține pentru ei. Domnul să primească ofrandele noastre pentru odihna lor veşnică!

Întrebat-am vântul, călătorul

Bidiviul care mână norul

Spre albastre margini de pământ;

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Întrebat-am luminata ciocârlie,

Candela ce suie-n tărie

Undelemnul cântecului sfânt:

Unde sunt cei care nu mai sunt? (Nichifor Crainic)

Pr. Cristian Bîrnat

Fotografii

Înregistrarea video a evenimentului

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ