Săptămâna a III-a din Advent

0
341

Dumincă, 15 decembrie 2013

Cuvântul Domnului

…ascultat

Mt 11,2-11

Auzind Ioan, în închisoare, de faptele lui Cristos, i-a trimis pe unii dintre discipolii săi ca să-i spună: „Tu eşti cel care trebuie să vină sau să aşteptăm un altul?” Isus le-a răspuns: „Mergeţi şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună. Şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine”. După ce au plecat aceştia, Isus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie legănată de vânt? Sau ce altceva aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei care poartă haine moi sunt în casele regilor. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet. Acesta este cel despre care s-a scris: Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea înaintea ta. Adevăr vă spun, nu s-a ridicat, dintre cei născuţi din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Însă cel mai mic din împărăţia cerurilor este mai mare decât el.

 

…meditat

Şi evanghelia celei de a treia duminici din Advent insistă asupra ministerului lui Ioan, care, prin discipolii săi, îl întreabă pe Isus: “Tu eşti cel care trebuie să vină sau să aşteptăm un altul?”. Această întrebare retradusă, ar putea suna cam aşa pentru noi: “Eşti tu, Isus din Nazaret, salvatorul în care putem spera?”.
O întrebare de două ori derutantă. În primul rând, este derutantă pentru interlocutor: nu a fost tocmai Ioan cel care l-a recunoscut în acel umil pelerin venit din Nazaret pentru a primi botezul în Iordan, pe adevăratul Miel al lui Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu în persoană? Dar întrebarea sună fals pentru că nu e doar nepotrivită, dar mai ales e în afara timpului: nu este Adventul timpul liturgic în care Biserica retrăieşte aşteptarea lui Isus care trebuia să vină şi în fapt a venit cu 2013 ani în urmă, şi care vine zilnic în sacramentul Euharistiei? Pentru a nu rămâne şi noi tulburaţi de această întrebare, şi pentru a merita fiecare dintre noi fericirea promisă de Isus în evanghelie când spunea: „fericit acela care nu se scandalizează de mine”, trebuie să facem referire la contextul istoric din care provine această întrebare. Ioan se află în închisoare, arestat de Irod, deoarece i-a spus: „nu-ţi este permis să o ai pe soţia fratelui tău”.
Ioan Botezătorul a prevestit un Mesia de foc care ar fi aprins buruiana păcătoşilor. Dar din vocile care îi parveneau în închisoare, Mesia Isus nu corespundea cu această imagine, căci Nazarineanul se prezenta ca trimis al Tatălui, dar nu pentru a judeca lumea, ci pentru a o salva. Spunea că nu a venit pentru cei sănătoşi, ci pentru păcătoşi. Aşa stând lucrurile, nu numai că se explică întrebarea lui Ioan, dar se înţelege de ce Biserica ne propune întrebarea sa în timpul liturgic al Adventului. Trimişilor lui Ioan Botezătorul, Isus nu le răspunde direct, dar face referire la operele pe care El le înfăptuieşte: „orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea ce bună” (Mt 11,5). Aşadar, cine este Ioan? Un profet? Da, răspunde Isus, şi mai mult decât un profet, deoarece nu numai că a predicat convertirea celor care aşteptau mântuirea lui Israel, dar s-a convertit el însuşi la adevăratul Mesia. Ioan, la şcola coerenţei din pustiu, este unul care rezistă modei, oportunismelor, calculelor puterii, prieteniilor şirete. Ioan ştie că profeţia nu aparţine generaţiilor de prezicători, ci generaţiilor celor cărora li s-a promis ceva. Şi promisiunile lui Dumnezeu sunt mereu peste aşteptările noastre: „Dumnezeu nu îndeplineşte mereu aşteptările noastre, dar îndeplineşte mereu promisiunile sale” (Bonhoeffer).
După atentatele din 11 septembrie 2001, viitorul umanităţii a devenit foarte obscur. În timp ce unii sunt seduşi de prezent şi trăiesc o viaţă după regula „muşcă şi fugi”, alţii vorbesc despre poveşti ce promit violenţa. Noi, creştinii, nu suntem cei care predică şi prevăd viitorul, nu suntem scutiţi de nesiguranţă, însă credem într-o istorie care oferă o veste bună: Isus a murit pe cruce şi a înviat pentru noi şi continuă să fie prezent în istoria noastră.

O Doamne, în această duminică a bucuriei, am un motiv de bucurie, dar nu superficială: prezenţa ta în Euharistie celebrată în Biserică şi în compania molipsitoare a fraţilor care cred cu mine.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ