CALEA REGEASCĂ A SFINTEI CRUCI

0
400

O frumoasă istorioară, de prin secolul III d.C., povestește cum Petru ar mai fi avut o altă întâlnire cu Domnul Isus, pe drumul Romei de data aceasta, când apostolul ar fi dorit să părăsească Roma, pentru a scăpa de martiriu. Se spune că Petru l-ar fi întrebat pe Isus: „Unde mergi, Doamne?”, la care Cristos i-ar fi răspuns: „Am venit la Roma pentru a fi din nou crucificat!” Rușinat de replica Mântuitorului, Petru se întoarce la Roma, primind moartea ca martir.

 

Dacă mai ieri, creștinismul nu putea fi disociat de ideea de cruce, astăzi își face loc tot mai puternic așa zisa „evanghelie a prosperitătii”, care propovăduiește un creștinism fără cruce. De unde mai ieri, părinții din pustie erau tare mâhniți dacă Dumnezeu nu le trimitea o anumită boală în anul respectiv, crezând că astfel Isus și-a întors fața de la ei, nu-i mai pasă de ei, nu mai vrea să lucreze la caracterul lor, astazi puțini dintre creștini înteleg chemarea pe care Domnul ne-o face tuturor la a ne purta cu demnitate și până la capăt, fără șovaire și fără cârtire, crucea.

În fața provocării vremurilor, răsună, plin de dragoste, avertismentul lui Isus: „Oricine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze” (Mc 8,34b).

Pentru ce, te temi să iei crucea, calea însăşi care duce spre cer? În cruce este mîntuirea, în cruce viaţa, în cruce ocrotirea împotriva vrăjmaşilor; în cruce izvorul dulcilor desfătări cereşti, în cruce tăria sufletului, bucuria spiritului, împlinirea virtuţii, desăvîrşirea sfinţeniei. Nu este mîntuire pentru suflet, nici nădejde de viaţă veşnică decît numai prin cruce. Ia-ţi aşadar crucea şi urmează-l pe Isus, pe drumul vieţii fără sfîrşit. El a deschis calea, purtînd pe umeri crucea, şi a murit răstignit pe ea pentru tine, ca, purtînd aceeaşi povară şi tu, să rîvneşti să mori la rîndul tău pe cruce. Căci dacă vom muri cu Cristos împreună, vom trăi împreună cu El (Rom 6, 8). Şi dacă vei fi părtaş la patimile lui, din mărirea lui te vei împărtăşi.

Într-adevăr, iată că totul atîrnă de cruce, totul stă în răstignire; şi nu alta este calea ce duce la viaţă şi la adevărata pace lăuntrică: sfînta cale a crucii şi a răstignirii zilnice. Poţi colinda lumea întreagă, dacă vrei; poţi căuta pretutindeni tot ce doreşti: nicăieri nu vei găsi o cărare mai înaltă pe sus, şi nici o potecă mai sigură pe jos, în afară de calea sfintei cruci. Rînduieşte şi aşează totul după cum vrei şi cum ţi se pare mai bine: te vei convinge singur că pretutindeni pe lume trebuie, vrînd-nevrînd, să pătimeşti şi să suferi, pînă la urmă, pentru cîte ceva – şi astfel, iată, peste cruce vei da, fără să vrei, întotdeauna: fie că trupul tău va fi încolţit de vreo durere, fie că sufletul tău va fi măcinat de alean şi de amărăciune. Dacă iubești cu adevărat, dacă îți trăiești credința într-un mod authentic trebuie să faci sacrificii și inevitabil vei întâmpina împotrivire, dispreț, batjocoră. Cristos ne dă exemplu și ne învață că pe această cale rodesc virtuțile, și mai mult, ne dă siguranța că ea este cea mai sigură  cale care conduce spre veșnicia fericită.

Dacă îţi porţi crucea de bunăvoie, crucea la rîndul ei te va purta pe tine şi te va duce spre limanul mult dorit, acolo unde vor înceta toate amărăciunile care, aici pe pămînt, nu pot lua sfîrşit niciodată.

Ne închinăm ție Cristoase și te binecuvântăm căci prin Sfânta Ta Cruce ai rascumpărat lumea!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.