Cuvântul Domnului
…ascultat
Lc 1,57-66
Când a venit timpul pentru Elisabeta ca să nască, a născut un fiu. Vecinii şi rudele ei au aflat că Domnul şi-a arătat marea îndurare faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta au venit pentru circumcizia copilului şi voiau să-i pună numele Zaharia, ca al tatălui. Însă, intervenind, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”. Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta”. L-au întrebat deci prin semne pe tatăl lui cum ar vrea să fie numit. Cerând o tăbliţă, a scris: „Ioan este numele lui”. Şi toţi s-au mirat. În aceeaşi clipă, i s-a deschis gura şi i s-a dezlegat limba, iar el vorbea lăudându-l pe Dumnezeu. I-a cuprins frica pe toţi vecinii şi în tot ţinutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. Toţi cei care le auzeau le păstrau în inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?” pentru că mâna Domnului era cu el.
…meditat
Istoria originii lui Isus nu este fondată pe evenimente cazuale, ci pe Cuvântul Domnului împlinit în istorie. După povestirea Vestirii Arhanghelului Gabriel, urmează naşterea lui Ioan Botezătorul.
Evanghelia după Luca descrie două episoade ale naşterii lui Ioan Botezătorul: reacţia părinţilor şi vecinilor la eveniment, care “se bucurau cu ea” (cu Elisabeta); şi circumciderea copilului a opta zi cu darea numelui. Circumciderea era semnul apartenenţei la poporul alianţei. În ziua a opta, Botezătorul devine israelit, ca şi tatăl său.
În acest punct se vede importanţa numelui pe care îl primeşte, deoarece la popoarele semite, numele indica identitatea unei persoane, condiţia sa, calitatea sa, viitorul său. Numele „Ioan” (vv. 60-63), înseamnă: „Dumnezeu dăruieşte şi se îndură”, este bogat în promisiuni pentru viitor. Ioan, aşadar, este un dar al milostivirii şi iubirii gratuite a lui Dumnezeu, iar misiunea lui va fi aceea de a anunţa sosirea tipurilor mesianice. În fiecare epocă a istoriei umane, Dumnezeu a trimis mesageri, cum este si Ioan Botezătorul, pentru a aminti că El este acela care conduce istoria omului. Şi astăzi noutatea există şi este vie, trebuie însă să ştim să o vedem, fără a ceda nostalgiei şi viselor pentru a fugi de realitate.
În câteva zile vom fi chemaţi să împărtăşim bucuria îngerilor şi a păstorilor la Betlehem. Pentru a fi „plini de bucurie”, trebuie să fim „vigilenţi în aşteptare” şi să ne convertim la „stupoarea” întâlnirii cu Domnul. Este harul pe care îl cerem cu cuvintele liturghiei: „Doamne Isuse Cristoase, stea strălucitoare a dimineţii, încarnarea iubirii infinite, mântuirea mereu chemată şi aşteptată, toată Biserica strigă: vino Doamne Isuse, unica speranţă a lumii”.
Doamne, înainte ca noi să te fi căutat, Tu erai deja aproape de noi. Înainte de a fi ştiut să te invocăm, Tu erai deja Dumnezeul nostru. Deschide inima noastră la acest mister care te înconjoară. Tu ne-ai iubit primul, lângă Tine putem să fim fericiţi
