Cuvântul Domnului
…ascultat
Mt 11,16-19
În acel timp, Isus spuse mulţimilor: “Cu cine voi compara această generaţie? Este asemenea copiilor care stau în pieţe şi strigă către alţii: «V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat, v-am cântat de jale şi n-aţi bocit».Căci a venit Ioan care nu mănâncă şi nu bea, iar ei spun: «Are diavol». A venit Fiul Omului care mănâncă şi bea, iar voi spuneţi: «Iată un mâncăcios şi un băutor de vin, prieten cu vameşii şi păcătoşii!». Dar înţelepciunii i s-a dat dreptate dupã faptele ei”.
…meditat
Pentru a realiza dialogul cu oamenii, Dumnezeu şi-a trimis mesagerii, profeţii, iar Evanghelia de astăzi ne aminteşte doi dintre ei: Botezătorul şi Isus. Primul era un om aspru, nu mânca şi nu bea; prin învăţătura sa propunea un mod de viaţă bazat pe lipsuri şi sacrificii. Botezătorul era considerat nebun de cei care trăiau având ca regulă a comportamentului căutarea plăcerii. Apoi a venit Isus pentru a ne învăţa pasul fericit şi discret al vieţii spre a ne face cunoscută bucuria sărbătorii nunţii. El anunţă un Dumnezeu plin de bunătate, care, chiar dacă pedepseşte pe cel care greşeşte, cheamă la sărbătoarea sa atât pe cei buni cât şi pe cei răi (Mt 22,10), dă tuturor lucrătorilor aceeaşi plată. A fost catalogat drept “un mâncăcios şi un băutor de vin, prieten cu vameşii şi păcătoşii”.
El vrea să trezească conştiinţa celor care îl ascultă pentru a-i invita să primească “timpul” lui Dumnezeu. Cuvintele lui despre Botezător se revarsă ca un apel la o înţelegere a credinţei, echivalent cu o decizie în favoarea planului mântuitor al lui Dumnezeu.
Asemenea contemporanilor lui Isus, şi noi suntem chemaţi astăzi să recunoaştem “timpul” lui Dumnezeu; suntem îndemnaţi de figura lui Ioan să facem acte sincere de căinţă.
Însă timpul lui Dumnezeu nu este doar al căinţei şi al schimbării vieţii, dar şi cel al bucuriei aduse de Isus.
Iertarea vestită de El nu este un cuvânt gol, ci evenimentul tulburător al venirii lui pentru a sărbători împreună cu păcătosul. Se poate întâmpla ca noi să nu ne dăm seama de acest eveniment, deoarece privim în altă parte sau nu recunoaştem limbajul, pentru că nu suntem antrenaţi. De multe ori se întâmplă, ca, obişnuiţi fiind să aşteptăm mereu altceva decât realitatea prezentă, să ne plângem de semnul pe care îl primim.
Ca şi copiii răsfăţaţi, vrem mereu altceva, sau chiar opusul a ceea ce primim. În acest fel consumăm mare parte din energiile noastre respingând viaţa care ne este dată, visând un drum diferit pentru împlinirea noastră.
Doamne, dăruieşte-mi harul de a recunoaşte semnele cu care Tu îmi călăuzeşi viaţa spre bine. Ajută-mă să îmi doresc ceea ce Tu doreşti şi să caut ceea ce Tu cauţi. Amin.
