Mântuitorul Isus, după ce vorbi apostolilor săi despre urile, prigonirile şi chiar moartea sa, îşi opri privirea asupra lui Petru: „Simone, Simone, îi zise El, iată că Satana a cerut să vă cearnă cum se vântură grâul; dar eu m-am rugat pentru tine, pentru ca credinţa ta să nu dea greş. Tu dar, când vei fi convins într-o zi, să întăreşti şi pe fraţii tai” (Luca 22,31-349.
Astăzi când „păcatul” loveşte din ce în ce mai insistent, încearcă să denigreze demnitatea cea mai înaltă la care Dumnezeu poate chema pe un fiu al său, Cardinalul Joachim Meisner are cuvinte de o frumuseţe deosebită despre Biserică şi Sfânta Preoţie:
Dacă inima preotului îl iubeşte pe Dumnezeu şi trăieşte în har, Dumnezeu Unic şi Întreit vine personal să locuiască în inima lui. Desigur, Dumnezeu este omniprezent, Dumnezeu este peste tot, lumea întreagă este o biserică a lui Dumnezeu. Dar inima preotului este asemenea tabernacolului bisericii. Acolo Dumnezeu locuieşte într-un mod misterios si special..
Isuse, Păstorule veşnic al sufletelor, ascultă rugăciunea noastră pentru preoţi. Ştim că şi tu doreşti nespus de mult să ai preoţi buni şi Inima ta bate neîncetat pentru ei, deoarece prin ei se pot uni toate sufletele în dragostea ta. Dă-ne preoţi asemenea îngerilor în curăţie şi umilinţă; preoţi care să ardă de iubirea ta sfântă ca serafimii; preoţi-eroi în spiritul de jertfă, aprinşi de zelul apostolic spre mărirea ta şi pentru mântuirea şi sfinţirea noastră. Amin!
