Duminică 9 februarie 2020, la ora 18.00, a avut loc în Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Iași, Liturghia de mulțumire și rămas bun a pr. Eugen Robu, vicar din anul 2012 și responsabil în Curia Diecezană cu Oficiul pentru Pastorația bolnavilor din anul 2016.
În parohia noastră a slujit cu bucurie animat fiind de versetul „Iată, vin să fac voința ta, Dumnezeule” (Ev 10,7) și cu inimă neîmpărțită purificând „Totul prin iubire” (Sf. Augustin). A fost însoțit la altar de pr. decan și paroh Paul Budău și de pr. Gabriel Cătălin Păuleț, responsabil cu pastorația copiilor.
Încep prin a vă mărturisi că (vineri 07.02. a.c.) în timpul unei conversații, l-am întrebat pe pr. Eugen care era prins în pelerinajul lunar de vinerea întâi, prin spitalele ieșene: „Și ce măsuri de protecție v-ați luat, ținând cont de rapiditatea răspândirii virusului gripal?” Și râzând mi-a răspuns: „Niciuna!” „Ei, cum așa?” am întrebat ușor nedumerită. „Așa bine. Mă bazez pe cuvintele lui Isus din Evanghelie. Amintește-ți ce le-a spus Apostolilor: … chiar dacă vor lua în mână șerpi sau vor bea ceva dăunător, nu vor păți nimic, ba mai mult „îşi vor pune mâinile peste cei bolnavi şi ei se vor vindeca”. (Mc 16, 18)
I-am mulțumit pentru rezolvarea cazului (pentru care l-am apelat) și închizând telefonul am zis: „asta da abandonare în mâinile lui Dumnezeu, asta da încredere totală în cuvintele lui Isus. Bravo, părinte Eugen!” Am înțeles atunci că răspunsul primit se adeverește în viața pr. Eugen nu numai adineaori, ci tot timpul!
M-am numărat și eu printre credincioșii (mici și mari) fani ai Liturghiei duminicale de seară, care cu inimi calde și emoționate, s-au unit în cânt cu domnul organist Maximilian Husaru și rugăciune evlavioasă cu preoții celebranți pentru a-i aduce prinos de închinare și laudă lui Dumnezeu.
Sfânta Liturghie celebrată cu această intenție de mulțumire pentru acești minunați și unici ani de prezență cordială printre noi a pr. Eugen, a avut texte biblice care în lumina încrederii și a slujirii sacerdotale, pot constitui scrisoarea de recomandare a lui Isus pentru sfinția sa în noua misiune de paroh în comunitatea din Podu Iloaiei: „împarte pâinea ta cu cel flămând, adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost, când vezi un om gol, îmbracă-l şi nu-i lăsa deoparte pe cei din neamul tău!”(Is 58,7) Mai mult, îndepărtează „din mijlocul tău jugul, arătatul cu degetul şi vorbirea păcătoasă” (Is 58, 9) și „dacă îţi vei da sufletul pentru cel înfometat şi vei sătura inimile umilite” (Is 58,10) atunci fără dubiu credinţa va fi „bazată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu” (1 Cor 2, 5).
La omilie pr. Eugen a explicat cât de bine îi stă unui creștin să aibă „gustul de Dumnezeu”, să fie dispus acolo unde trăiește și își desfășoară activitatea să fie sare și lumină. Să fie un chip frumos și luminos, senin și blând, pentru a fi o imagine vie a unui Dumnezeu iubitor.
La sfârșitul sfintei Liturghii, pr. paroh Paul și-a exprimat mulțumirea pentru colaborarea pr. Eugen și amintind de ștergarul pe care Isus l-a folosit la spălarea picioarelor în Joia Mare, ca amintire a pregătit un ornat care este haina cea mai frumoasă și nobilă pe care o poartă cu demnitatea în viața sa un preot. Ornatul și coșul cu flori au fost oferite pr. Eugen de către sr. Maria Lucaci și de doamna dr. Anda Păuleț.
În cuvântul de rămas bun, pr. Eugen a mulțumit din suflet lui Dumnezeu care i-a purtat „pașii vieții și prin această frumoasă experiență în Catedrala din Iași”. Apoi le-a arătat recunoștință PS Petru Gherghel- episcop emerit, ÎPS Aurel Percă și PS Iosif Păuleț pentru toată încrederea care i-a fost acordată în misiunea de a fi responsabil cu pastorația sanitară. Un gând aparte l-a exprimat pentru pr. parohi sub oblăduirea cărora a activat: pr. Iosif Dorcu, pr. Benone Lucaci și pr. Paul Budău. De momentele de fraternitate și colegialitate în slujirea sacerdotală cu preoții vicari sau cu cei din Curia Diecezană dar și de clipele de familiaritate în compania surorilor, își va aminti cu mult drag! De o colaborare frumoasă a avut parte și cu reprezentanții instituțiilor sanitare, cu doctorii și cu asistenții. Dar mai mult, fiecare chip și suflet în suferință pe care l-a întâlnit și i-a oferit mângâiere, i-a adus pr. Eugen bucuria și convingerea că Dumnezeu l-a voit aici… în parohia noastră.
Cu emoție în glas și în vibrație sufletească pr. Eugen a mai spus: „Îmi cer iertare dacă am supărat, am întristat, am neliniștit pe cineva sau poate nu m-am ridicat la nivelul așteptărilor. Și vă rog să continuați să vă rugați pentru mine… Plec cu mulțumire în suflet, cu bucuria că v-am cunoscut, că împreună am contribuit la creșterea în credință la nivel personal și comunitar, apropiindu-ne mai mult de Dumnezeu!”
Din partea comunității parohiale, domnul Emil Bejan prin cuvinte de suflet și versuri suave a exprimat recunoștință pentru toată activitatea pr. Eugen:
Dialoguri…
Se plimbă Domnul prin grădină
Își odihnește a sa privire
Pe-o rază caldă de lumină
Ce-și caută loc de zidire…
Uimită, floarea înflorește,
Din rădăcină fiori urcă,
Zâmbetul crește se-nmulțește
Și peste tot ar vrea să-l ducă…
Domnul zâmbește bucuros
Pentru lucrarea minunată,
În mersul său, desculț, pe jos
Privirea e spre noi lăsată…
Tatăl Ceresc e mulțumit
De ce se-ntâmplă și se vede
Și totuși e-un nefericit
Ce se încruntă din sprincene…
E timpul, dăruit de mult,
De la-nceput, din prima zi
– De ce vrea oare să-l ascult ?
Și ce necaz ar putea fi ?
– Părinte Sfânt, de când mă știu
Păstrat-am ritmul neschimbat
Dar m-am convins, într-un târziu
Că sunt tradus, sunt înșelat…
Iar când i-am spus, el a tăcut,
Și-n ritmul lui, m-a luat de mână,
Mi-a spus ce vrea, ce-i de făcut,
Și nu mi-i Doamne, la-ndemână…
Sunt tras de mânecă mereu,
Aș vrea să-l chemi, să-l lămurești
Că-n lumea ta, stăpân sunt eu
Te rog, de el, să mă ferești…
– Dar cine-i, timpule, persoana?
Întreabă Domnul, oftând greu,
– E-un preot, ce nu știe teama!
– Te rog să-l lași, e Fiul meu …
Au trecut ceva ani din acel august fierbinte 2012 de când a început drumul părintelui Eugen spre inimile multora dintre noi.
Într-o simplitate nu naivă, într-o sensibilitate dusă la culmea frumosului, într-un cuvânt-sămânță îmbrăcat întotdeauna cu mantia tăcerii v-am descoperit, părinte Eugen, uimiți și fericiți, de fiecare dată când eram în aria de acoperire a inimii sfinției voastre.
Ați venit, ne-ați stat alături în multe vremuri însemnate, în bucurii dar și în încercări, în toate ați adus curaj, mărturie și speranță în persoana Domnului nostru Isus.
De câte ori ați fost solicitat la căpătâiul unui bolnav, acasă sau pe un pat de spital! De câte ori cuvântul de încurajare, propria persoană, a întors omul suferind la viață sănătoasă, luminată ne’nserat de cel ce s-a numit pe Sine, Lumina lumii! De multe ori solicitarea noastră expresă, în anumite probleme, purta un nume, un singur nume, părintele Eugen!
La vreme de seară, aici în catedrală, Domnul nostru Isus Cristos a coborât pe altar prin mâinile părintelui Eugen duminică de duminică…
Vă mulțumim părinte! Vă mulțumim pentru dăruire, pentru sacramente și sacramentalii oferite împreună cu Învățătorul divin!
Vă mulțumim pentru „slăbiciunile” pe care le aveți, traduse în opere de artă, pentru Măicuța noastră și fericitul nostru Anton Durcovici! Le avem zilnic înaintea ochilor noștri, în altar. Inevitabil, la liturghie, la rugăciune gândul nostru va umple golul creat de absența fizică. Veți fi prezent mereu cu noi.
Biserica vă trimite într-o nouă misiune! Ne bucurăm că va găsit vrednic! Și noi credem la fel, ca sunteți vrednic! Cele două persoane, Fecioara Maria și Ioan Botezătorul, noii patroni ai noii misiuni, să vă călăuzească zilnic pașii, inima și gândul în lumina care dăruiește, din belșug, viață nepieritoare.
Vă mulțumim pentru tot !
Iași 9 februarie 2020, Emil Bejan
Bogată și binecuvântată a fost activitatea pe care pr. Eugen a desfășurat-o între noi, cu noi și pentru noi. Ea este prinsă în culori și zâmbete, lacrimi și mângâiere în aceste minunate și memorabile fotografii (album personal) pe care pr. Eugen ni le împărtășește!
Pr. Eugen, să fiți un preot sfânt și un paroh bun!
Prof. Lăcrămioara Boroș
