Marţi, 15 martie 2016, după căderea serii, peste 300 de tineri au parcurs Calea Sfintei Cruci pe dealul Cetățuia din Iași. Evenimentul spiritual specific Postului Mare a fost organizat de Acţiunea Catolică Iaşi-Centru, în colaborare cu Parohia „Sfântul Anton de Padova”, Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, Iaşi, corul de tineri al catedralei, Juvenes Ecclesiae, Asociaţia Studenţilor Catolici, grupul Taize, studenţii străini vorbitori de limba engleză, elevii catolici, preoţii şi persoanele consacrate implicate în pastoraţia tineretului în Iaşi. Reflecţiile la fiecare staţiune au fost compuse de tineri. A fost un moment de meditaţie şi rugăciune trăit de către tineri, preoți, persoane consacrate și de către toți cei care au vrut să simtă cu intensitate Drumul Calvarului.
Cu fiecare meditație, mintea se cufunda tot mai mult în profund, în înțelesul fiecărei rugăciuni rostite, în căutarea răscumpărării… Calea Sfintei Cruci, drumul de chin pe care Isus l-a parcurs, a fost o ocazie inedită pentru a conştientiza preţul mântuirii noastre. Cristos şi-a întins brațele pe Cruce pentru a ne oferi nouă tuturor „îmbrățișarea răscumpărării”.
Iată câteva impresii ale participanţilor:
Postul Mare este un timp de pocăinţă, de har, de rugăciune şi, nu în ultimul rând, un timp al renunţărilor. De aceea, noi, tinerii ne-am unit în această seară de-a dreptul magică pentru a ne simţi şi mai aproape de Dumnezeu. În această seară, am avut ocazia să particip la un moment atât de semnificativ în care rugăciunile şi cântecele au avut un impact puternic asupra mea. Totul a fost foarte bine organizat, atmosfera a fost încărcată de emoţie în pofida frigului de afară. Exemplu părintelui despre fumul înecăcios care ar fi putut să ne oprescă din drum m-a ajutat să-mi dau seama că în viaţă trebuie să trec peste obstacole, chiar dacă uneori mi se pare imposibil. (Serena-Andreea Martinică)
Pentru mine, pe cât de nou a fost, pe atât de frumos. Nici nu știu cum să exprim mai bine frumusețea momentului. Pe măsură ce urcam drumul, meditația se intensifica și ea. În jurul meu, multe glasuri, în special tinere, deveneau unul singur, când în rugăciune, când în cântec. Vântul șuiera ușor, dar nu a stricat profunzimea momentului, nu ar fi avut cum. Și în această atmosferă, o mulţime de oameni, urcau ușor, înălțând zeci, sute, sau poate chiar mii de gânduri către cer… (Camelia Pitica)
Pentru mine a fost prima participare la Calea Sfintei Cruci pe drumul spre Cetațuia și pot spune că a fost superb. Mi-a plăcut mult că, deși a fost frig și a fost organizat în timpul săptămânii, a participat multă lume, foarte mulți tineri. Cântecele care s-au cântat între stațiuni au fost foarte frumoase, iar meditațiile de la fiecare stațiune au fost profunde și m-au ținut atent, prezent, tot drumul. Cel mai mult mi-a plăcut rugăciunea de la final. A fost foarte bine organizat și mă bucur ca am putut participa. M-am simțit mai aproape de Dumnezeu în acele momente solemne, iar priveliștea de sus a fost superbă. (Andrei Ailenei)
Viața de zi cu zi ne oferă bucurie, dar întotdeauna vine și cu un set de provocări pentru noi. Pentru a le face față e necesar să fim înarmați cu răbdare, credință și pace. În seara de 15 martie am simțit din belșug cum pacea s-a revărsat în inima și mintea mea, cu fiecare pas parcurs pe dealul Cetățuia, cu fiecare gând înălțat către Domnul, cu fiecare moment de meditație în care îmi aținteam privirea spre lumina candelei ce o țineam în mâini. Vremea ne-a fost mai degrabă rivală decât prietenă, e adevărat; însă am început, totuși, drumul Căii Sfintei Cruci și am ajuns până la final. Așadar, a fi creștin nu înseamnă să facem doar ceea ce e ușor atunci când ne este comod, ci să ne acceptăm viața și să ne purtăm crucea demni, cu zâmbetul pe buze, chiar și atunci când intervin obstacole. (Iuliana Sescu)
Experiența de marți seară, când am mers pe Calea Sfintei Cruci de pe dealul Cetățuia, a fost o experiență unică și specială. Cred că în acea seară am putut să mă rog în liniște, am putut să mă gândesc la ce am considerat eu că este important și m-am simțit minunat alături de acel număr mare de oameni care au religia diferită față de a mea. Nu am știut că o astfel de activitate poate să aducă atâta liniște sufletească și poate să bine dispună o persoană, este uimitor. Sincer, sper să mai am ocazia să repet asta de multe ori! (Andreea Cristina Wolanski)
Cristina-Corina Bitiuşcă, AC Iaşi centru
