În seara zilei de 10 Martie, în incinta Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri”, a fost susţinută Opera în trei acte, „Rigoletto”, de Giuseppe Verdi. Ultimele 22 de bilete „fără loc” au fost achiziţionate de o parte dintre tinerii parohiei noastre. Deşi au fost ultimele bilete, au fost cheia care ne-a oferit posibilitatea de a ne sustrage din cotidian şi de a participa la un moment cultural-artistic, cu un ecou deosebit pentru fiecare dintre noi, cu atât mai mult cu cât, pentru majoritatea, a fost o experienţă „în premieră”.
Felicitări tinerilor din grupurile noastre care au participat activ la această reprezenţaţie!
Cu adevărat a fost o experienţă care ne-a creionat tuturor pe buze aceeaşi întrebare: „când se anunţă a fi următoarea participare?”
Pentru că „la cald” impresiile sunt autentice, iată câteva dintre împărtăşirile celor ce au fost prezenţi:
„A fost deosebit şi onorant pentru noi să luăm parte la încununarea muncii acelor oameni care au pus atât de mult suflet în toată reprezentaţia lor scenică. Şi a fost minunat să facem asta împreună cu tinerii.” (Alexandra Luca)
„Un cuvânt ce ar descrie perfect este: fascinant. Recunosc faptul că subtilităţile lui Giuseppe Verdi din creaţia sa nu le-am înţeles prea bine şi m-am bucurat mai mult de spectacol. Ce mi s-a părut fascinant este, însă, modul prin care actorii – care sunt şi cântăreţi în acelaşi timp- au reuşit să transpună povestea într-o manieră inedită, cu voci ce cutremurau pământul, fără greşeală, fie că erau în postura favorabilă cântatului, fie că erau întinşi pe scenă.” (Adrian Domocoş)
„Au fost momente intense, ce m-au transpus în piesă, captivându-mi atenţia pe întreaga durată. Nu mă gândeam niciodată că atât de curând (n.r.: anul I de studenţie) voi lua parte la un asemenea eveniment. A fost un moment unic, un moment special, pur si simplu: waw! Am citit foarte multe cărţi despre operă ce m-au fascinat, dar nici nu se compară cu emoţia ce apare atunci când vezi cu ochii tăi toate aceste lucruri.” (Beatrice Noea)
„Un spectacol inedit, pe care l-aş revedea oricând. Pe lângă teatru şi muzică, opera ascunde în profunzimea sa o serie de învăţături, pe care, dacă ar fi să le rezum, aş putea afirma: „cu dragostea nu-i de glumit!” (Carmen Daradici)
„O avalanşă de emoţii faine: fiori, linişte, relaxare, împlinire, extaz, bucurie, teamă, toate acestea devenind parte integrantă atât din spectacol, cât şi din spectator.” (Cătălina Timofte)
„A fost o seară minunată. Am plecat de acasă cu gând că sigur o să mă plictisesc şi că nu o să rezist. Însă ajungând acolo, încă de la intrarea în Teatrul Naţional am rămas uimită! De operă, ce să mai zic?! A reuşit să mă introducă în lumea lor. Am descoperit o lume nouă, o lume care oferă iubire prin cântec.” (Cristina Ciobanu)
„Am rămas impresionată de întreg spectacolul! A fost pentru prima dată când am mers la operă şi pot spune cu inima deschisă că a fost o experienţă inedită, de neuitat şi de neregretat!” (Cristina Creţu)
„Mi-a plăcut şi vreau să mai merg, deşi – trebuie să recunosc- abia după primul act am prins firul acţiunii. Dar mi-a plăcut foarte mult!” (Diana Anchievici)
„A fost incredibil!” (Laura Munteanu)
„Fiind pentru prima dată când am fost la operă, am fost impresionată de vocile interpreţilor. Fac parte din cor şi apreciez mult această artă, deşi nu am avut ocazia să particip la astfel de evenimente. Pentru mine au fost wow! şi interpretarea, şi vocile, şi decorul, şi orchestra. Cu siguranţă voi mai merge!” (Monica Bordea)
„Voiam foarte mult să văd cum este! Sunt bucuros că mai sunt sunt oameni care au voce şi cântă atât de frumos.” (Paul)
„Nefiind o premieră pentru noi opera, a fost aşa cum ne şi aşteptam: adică minunat. Chiar dacă nu mergem atât de des cum ne-am dori, totuşi abia aşteptăm să repetăm experienţa.” (Sorin şi Olesea)
Informaţii despre operă:
Reprezentația a avut loc sub bagheta maestrului Marcello Mottadelli (Italia), iar regia spectacolului îi aparține lui Cristian Mihăilescu, în timp ce scenografia este semnată de Viorica Perju.
Conform site-ului nationalopera.md: “Opera Rigoletto, scrisă în 1851, pe un libret de Maria Piave, după drama lui Victor Hugo, este o frescă socială a epocii nestatornicului rege al Franţei Francois I. Moravurile, depravarea, desfrîul cu blazon sînt redate întocmai ca la V.Hugo. Cenzura interzicînd această înfăţişare, impune autorii să modifice subiectul, acţiunea fiind transpusă la Mantua, pentru a nu ofensa regalitatea. În centrul operei verdiene, se situează drama psihologică, astefel chipul eroului principal Rigoletto este caracterizat complex: bufon de curte, tată iubitor profund suferind şi răzbunător nemilos. Cu Rigoletto compozitorul îşi afirmă deplina maturitate, în care subtilitatea psihologică se întrece cu frumuseţea muzicală. De altfel, însuşi autorul ţinea să sublinieze: “Lucrul cel mai frumos din câte am pus pe muzică este Rigoletto”.
Ana Moraru, AC Iaşi Centru
