Caritate în ACŢiune!

0
767

În luna decembrie 2015, tinerii din Acţiunea Catolică a catedralei au realizat câteva proiecte caritative cu ocazia sărbătorii Naşterii Mântuitorului.

Cu o săptămână înainte de începerea Adventului, tinerii, în funcţie de programul personal, au venit la catedrală pentru a confecţiona coroniţele de Advent. În prima şi a doua duminică au fost mulţi credincioşi care au achiziţionat rodul muncii tinerilor, contribuind în acest mod la iniţiativele caritative propuse.

Astfel, pe 12 decembrie, dis de dimineaţă, un grup de tineri a pornit la un drum de circa 60 km, către Institutul de psihiatrie Socola, Secţia exterioară Şipote. În poarta spitalului ne-a întâmpinat doctorul Dan Lupu, coordonatorul secţiei. Aici ne aşteptau circa 150 de suflete pierdute într-o altă dimensiune, oameni cu afecţiuni spihice de care, parcă, „nimeni nu mai avea nevoie”, indivizi prinşi în gestica expresivă a unor discuţii aprinse cu fiinţe invizibile. Nici nu ştiai cum să te comporţi, atât de stingher te simţeai. După câteva precizări şi directive clare şi apăsate din partea directorului, am păşit în primul pavilion. La auzul colindelor noastre, ochii au început să le sticlească de o imensă şi de neînţeles bucurie. Mulţi dintre ei au intonat cu noi colindele pe care le ştiau. Când au primit şi un mic pacheţel şi mai multe haine, sărbătoarea Crăciunului a început să prindă cu adevărat contur în locuinţele lor.

În după amiaza aceleiași zile, ne-am întors în Iaşi, vizitând bătrânii din căminul de la Plopii fără soţ. (Situaţia aici era alta, având în vedere unde fusesem mai înainte!) Am cântat şi aici mai multe colinde, am stat de vorbă cu ei, le-am dăruit o mică atenţie de Crăciun. Se simţea o dorinţă imensă din partea lor de a discuta, de a sta cu cineva, de a primi o strângere de mână sau chiar o îmbrățișare. În mod firesc, tinerii au fost foarte generoşi astfel de gesturi caritative, profund umane.

Miercuri, 16 decembrie, „am fost la închisoare!” Pe aceeaşi linie a proiectelor caritative, un grup de peste 30 de tineri a păşit prin culoarele penitenciarului din Iaşi. După câteva controale de securitate foarte stricte, am intrat în locul unde oameni, privaţi de libertate, din cauza anumitor delicte, îşi duc viaţa „după gratii”. Trebuie să recunoaştem că toţi am fost cuprinşi de un sentiment mai mult sau mai puţin profund de teamă. Am celebrat împreună cu ei jertfa sfintei Liturghii, i-am colindat, ne-au colindat şi ei, iar la final, am împărţit pachetele pregătite. A fost pentru prima dată când am apreciat libertatea „de afară” şi am conştientizat mai mult responsabilitatea faptelor pe care le săvârşim.

Joi, 17 decembrie, tot din donaţiile strânse, am achiziţionat 750 de scutece pentru copiii nou-născuţi (şi, din păcate, abandonaţi) aflaţi într-un centru special din oraşul nostru. Am trăit „live” momentul descris de evanghelistul Luca, în capitolul al doilea al evangheliei sale: „[Maria] l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfășat și l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei”.

În după amiaza aceleiaşi zile, primind o donaţie din partea unei tinere şi a unui domn, am pregătit câteva pachete de Crăciun mai consistente pe care le-am împărţit în satul Vişani. Aici îşi duc traiul mai multe familii într-o sărăcie cumplită, de neimaginat. Mergând în aceste case, ai impresia că te afli în slum-urile din Africa sau favellas din America Latină. Sărăcia, de cele mai multe ori, merge în tandem cu anumite vicii care ruinează viaţa de familie, dar ce vină au copiii în aceste cazuri sociale?

În acest context sumbru, paradoxal, am întâlnit zâmbete molipsitoare, chiote de bucurie, priviri senine şi pline de pace. Acesta e, de fapt, Crăciunul: Cristos se naşte într-o atmosferă oarecum ostilă; dar, tocmai din acel grajd insalubru a venit mântuirea noastră, pacea noastră, fericirea. Căci adevărata bogăţie a omului este sufletul. Şi unde poţi întâlni creatura umană în puritatea ei desăvârşită dacă nu în privirea unui prunc, a unui copil care încă nu e desprins complet de lumea celestă?!

Dumnezeu să îi răsplătească cum ştie el mai bine pe cei care au participat la aceste acţiuni caritative.

Cred că nu greşesc dacă afirm că am trăit Crăciunul cu anticipaţie!

Cristos s-a născut!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.