Liturghie de încheiere a mandatului părintelui paroh Iosif DORCU

0
555

Iaşi: Liturghie de încheiere a mandatului părintelui paroh Iosif Dorcu

După numirea ca paroh al catedralei „Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi, prin decretul semnat de PS Petru Gherghel la 1 mai 2002, pr. Iosif Dorcu a fost instalat ca paroh duminică, 19 mai 2002. După o slujire de 13 ani în această parohie, părintele Iosif Dorcu a primit, la 1 septembrie 2015, o nouă misiune, cea de redactor coordonator Radio Maria în Dieceza de Iaşi. Prin urmare, în catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină”, care a fost înălţată în timpul mandatului său de paroh, părinte Iosif Dorcu a prezidat Liturghia comunităţii, duminică, 6 septembrie 2015, înconjurat de alţi preoţi şi de credincioşii pe care i-a păstorit. La altar au concelebrat actualii preoţi vicari ai parohiei, Pavel Beşleagă, Eugen Robu şi Cristian Bîrnat, precum şi pr. Anton Despinescu şi pr. Cornel Cadar.

În numele preoţilor colaboratori de la parohie, a congregaţiilor din parohie şi a tuturor enoriaşilor, îi mulţumim părintelui Iosif Dorcu pentru toate cele realizate, pentru susţinerea activităţilor, şi-i urăm succes pe mai departe. Vom păstra mereu bucuroşi amintirea lui în sufletele noastre şi-l vom însoţi cu rugăciunile noastre. Va rămâne în inimile noastre, figura mereu surâzătoare, a părintelui Iosif. Ataşamentul faţă de rugăciune şi faţă de Euharistie, ce-l caracterizează, ne umple şi pe noi de încredere în cele sfinte. În noua misiune încredinţată îi vom fi alături şi-l aşteptăm cu bucurie in familia comunităţii noastre.

La sfârşitul Liturghiei de la ora 11 au rostit cuvinte de mulţumire: doi copii, Iustin-Maximilian Husaru şi Maria Petercă, în numele tuturor copiilor din comunitate, Emil Bejan, în numele comunităţii, sora Viviana Radu, în numele Congregaţiei „Surorile Providenţei”, Teodora Pantazi a vorbit din partea terezinelor, a Legio Maria şi a Fraţilor Şcolilor Creştine. A luat cuvântul părintele Anton Despinescu, ca fiu al comunităţii, iar părintele Cornel Cadar a încheiat cu salutul din partea episcopilor diecezei, Petru Gherghel şi Aurel Percă.

La Liturghia tinerilor de la ora 16.00, părintele Iosif Dorcu a fost din nou în centrul atenţiei, de această dată înconjurat de tineri. Cuvântul de mulţumire a fost rostit de Ovidiu Ghiuzan, urmat de o intervenţie a pr. Cristian Bîrnat.

La Liturghia de seară, de la ora 18.30, părintele Iosif Dorcu a încheiat mulţumirile, celebrând alături de părintele Eugen Robu.

Redăm mai jos textele rostite de credincioşi.

Din partea copiilor:

Nu trebuie să o spunem! Se vede că suntem mici! Cuvintele pe care le auziţi acum, părinte Iosif Dorcu, sunt la fel de mici ca şi noi! În inima gingaşă a fiecărui copil din parohia noastră se naşte azi, un sentiment aparte, profund de mulţumire.

Părinte Iosif, vă mulţumim pentru implicarea şi susţinerea activităţilor noastre: cor, cateheză, campus şi oră de religie.

Am învăţat de la Sfinţia voastră, că e minunat să-l iubeşti şi să-l slujeşti pe Isus. Cum să te rogi cu încredere sfintei Maria şi să o recunoşti ca Regină a cerului şi a pământului!

Dumnezeu cel atotputernic să vă păzească şi să vă conducă paşii pe calea păcii şi a bucuriei!

Să fiţi zâmbitor, să aveţi o inimă blândă şi o privire senină, asemenea nouă!

În semn de recunoştinţă, împreună cu pr. Pavel Beşleagă şi cu toţi colaboratorii care activează în sectorul copii, vă oferim acest buchet de flori!

Vă îmbrăţişează, cu mult drag, copii!

Din partea comunităţii:

„Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, pentru că te pot lăuda mereu”.

Fericiţi am fost, părinte Iosif, când la 19 mai 2002, aţi venit ca paroh al catedralei noastre tocmai din Ţara Sfântă… Farmecul şi parfumul ei nu v-au părăsit niciodată. Prin prezenţa Sfinţiei voastre, mireasma iubirii şi a îndurării răspândită de Isus – Om Dumnezeu – a ajuns şi la noi.

Fericiţi am fost, părinte Iosif, când v-am ascultat cuvântul predicat la altar, într-un firesc ce-au transformat inimile noastre în grădini scăldate de lumină…

Fericiţi am fost, părinte Iosif, când am aflat că Domnul este gata să ne primească, zilnic, în audienţă, de luni până sâmbătă, în capela de adoraţie. Ce dar! Ce imens dar am putut primi! Zelul şi implicarea Sfinţiei voastre rămân mărturie în istoria comunităţii noastre.

Fericiţi am fost, părinte Iosif, când fericitul nostru episcop Anton Durcovici şi-a găsit lăcaş în capela şi în Memorialul ce îi va purta peste veacuri prezenţa vie şi sfântă, devenind pentru noi model de trăire creştină. Truda Sfinţiei voastre de a duce la bun sfârşit aceste două proiecte o ştie cel mai bine doar bunul Dumnezeu.

Fericiţi am fost, părinte Iosif, când duminică de duminică, Ţara Sfântă ne-a devenit patrie-mamă, locul predilect de întâlnire cu Isus, cu sfânta fecioară Maria, cu sfântul Iosif, cu toţi patriarhii şi profeţii.

Naturaleţea şi profunzimea cuvintelor în explicarea mesajului biblic vor rămâne pentru noi, mic sau mare, izvor de bucurie lăuntrică.

Fericiţi am fost, părinte Iosif, când misiunile populare, sutele de ore de adoraţie euharistică, meditaţiile şi rugăciunile personale, toate la un loc şi fiecare în parte, ne-au umplut inimile de bucurie în Cristos.

Fericiţi am fost, părinte Iosif, când iubirea şi devotamentul faţă de locurile sfinte sau faţă de sanctuarele mariane v-au transformat în cel mai vrednic şi fidel pelerin. Ne-aţi dovedit că numai ieşind din noi înşine, din metehnele şi programele noastre ambalate în rutină şi mărunţişuri, ne putem întoarce la Dumnezeu, pe un alt drum… cel al pelerinajului.

Fericiţi am fost şi suntem, părinte Iosif, chiar dacă o lacrimă se mai strecoară între gene, la auzul chemării Fecioarei Maria.

O nouă misiune i se încredinţează acum părintelui Iosif. Prin intermediul RADIO MARIA, cuvântul său se va face auzit în multe case şi va îmbogăţi spiritual şi uman multe inimi.

Părinte, vă rugăm să primiţi din partea comunităţii pe care aţi păstorit-o un dar simbolic şi vă asigurăm de rugăciunile noastre.

Isus, Marele Preot, să vă binecuvânteze cu haruri noi. Sub mantia Mamei noastre cereşti, să vă găsiţi alinare, tărie şi să simţiţi din plin iubirea ei.

Vă mulţumim!

Din partea grupului Legio Maria:

În primul rând vrem să ne exprimăm bucuria şi mulţumirea pe care am trăit-o de când aţi fost numit paroh al comunităţii noastre. V-am simţit mereu aproape de sufletele credincioşilor şi dorinţa de a-i aduce cât mai aproape de Isus. Un exemplu cât se poate de convingător este şi înfiinţarea capelei de adoraţie, acolo unde fiecare suntem faţă în faţă cu Isus şi putem să-i destăinuim bucuriile şi necazurile noastre.

De asemeni, şi aducerea icoanei lui Isus Îndurătorul în biserică în timpul pascal, aşa cum Isus ne-a transmis prin sfânta Faustina, şi arborarea imaginii lui Isus Îndurătorul în mod permanent în capela de adoraţie. Aici are un mare merit şi părintele Eugen Robu, care s-a ocupat în mod activ ca această lucrare să fie dusă la bun sfârşit, pentru care îi mulţumim şi pe această cale.

Este un cadou imens pentru noi să-l putem adora perpetuu pe Isus în preasfântul sacrament al Euharistiei şi în Divina Îndurare. Cel conştient de aceasta aproape că nu se mai poate despărţi de el, dar, obligat de problemele vieţii – este nevoit să o facă. Lumea încă nu este conştientă de multele beneficii pe care le-ar avea dacă ar sta măcar o oră pe săptămână în mod particular, în compania lui Isus Euharistic. Timpul petrecut cu Isus la adoraţia trăită cu tot sufletul ne aduce o mare pace sufletească, şi haruri pe care Isus le împarte prin Măicuţa Sfântă, tuturor acelora care cred în el şi îl adoră. Cei care îl iubesc pe Isus – şi sănătatea le permite, stau cel puţin o oră pe săptămână sau chiar mai mult.

De asemenea, îi mulţumim părintelui şi pentru recenta predică în care ne-a îndrumat să-l respectăm pe Isus din sfânta Euharistie, îngenunchind înainte de a-l primi în sfânta Împărtăşanie! Cândva, îl primeam chiar în genunchi, înainte de modernizarea bisericilor! Acum însă putem să-l salutăm atunci când el ni se oferă viu în sfânta Împărtăşanie. El doreşte să se unească cu noi, iar noi trebuie să-l îmbrăţişăm prin frumosul gest de îngenunchere, nu ca să ieşim în evidenţă în faţa lumii, ci în faţa lui Isus viu. Fiecare când intrăm în biserică îngenunchem cum este şi normal în faţa lui Isus, care este ascuns în tabernacol, oare să nu îngenunchem atunci când este chiar în faţa noastră şi vrea să se unească cu noi? Gestul este simplu şi uşor de făcut; când suntem cu o persoană sau două înainte de a ajunge în faţa preotului, să facem acest gest al îngenuncherii, ca semn de respect şi bucurie de a-l primi pe Isus. Cei cărora sănătatea nu le permite pot face doar o plecăciune – în semn de acelaşi respect.

Sunt multe motivele pentru care trebuie să vă mulţumim, dar le lăsăm deocamdată în grija bunului Dumnezeu, rugându-l să vă binecuvânteze cu multe haruri şi cu mult spor în activitatea viitoare.

Vă mulţumim!

Din partea Surorilor Providenţei:

Dragă părinte Iosif,

Sunt ceva ani buni de când cunoaşteţi Surorile Providenţei, aşa cum şi noi un timp îndelungat am avut bucuria şi „providenţa” de a colabora cu dumneavoastră.

Viaţa are gust, culoare şi căldură numai când din inimă şi de pe buze, neîncetat se ridică micul şi magicul cuvânt: mulţumesc.

Mulţumesc, ca expresie de recunoştinţă, presupune un dar. Nu se poate vorbi de mulţumire datorată, dacă nu există conştiinţa de a fi primit ceva util şi plăcut, din partea cuiva.

Vă mulţumim pentru prezenţa constantă la celebrările liturgice din capela noastră de pe dealul Bucium, pentru nelipsitul cuvânt de învăţătură care ne lumina Evanghelia zilei.

Vă mulţumim pentru că ne-aţi acceptat să colaborăm la diferitele iniţiativele pastorale din parohie, la catehezele săptămânale pentru copii, la întâlnirile lunare cu tinerii animatori, la campusurile estivale care au făcut să răsune curtea episcopiei de cântece, jocuri şi câteodată urlete de veselie ale copiilor.

În această minunată catedrală am trăit împreună, laicii şi religioşii din parohie, celebrări liturgice solemne, bine organizate, sau alte manifestări culturale, care au avut deseori aportul dumneavoastră major, pentru care vă mulţumim.

În numele Surorilor Providenţei, vă mulţumesc şi pentru grija părintească şi interesul pe care l-aţi arătat şi pentru activităţile noastre educative din grădiniţă sau centrul de zi.

Vă dorim să aveţi în continuare o misiune rodnică, să fiţi purtătorul lui Cristos şi pe undele Radio Maria şi atunci când vă vom auzi glasul sigur vom fi mai atenţi căci vă cunoaştem şi chipul şi ne vom aminti de tot binele pe care ni l-aţi făcut.

Dumnezeu să vă ocrotească!

Din partea terezinelor:

Preacucernice părinte, Iosif Dorcu,

„Preotul este prietenul lui Cristos”, afirma cu convingere sfântul Ioan Paul al II-lea. Da, „prietenul lui Cristos”, dar şi al nostru! Acesta a fost şi este pr. Iosif. Vă stimăm şi vă iubim din tot sufletul pentru toate şi pentru tot ce-aţi făcut pentru noi şi pentru toţi cei din parohia noastră.

Cu drag ne-aţi purtat adesea pe urmele lui Isus Cristos în Ţara Sfântă sau ale Fecioarei Maria prin sanctuarele Europei; ne-aţi îndrumat mereu, ne-aţi încântat cu omiliile pline de duh şi ne-aţi fost mereu alături la toate reculegerile noastre spirituale.

Îmi amintesc cu plăcere de un minunat „colţişor de rai” de la mănăstirea carmelită din Luncani. Aici am trăit momente de har şi binecuvântare, la exerciţiile spirituale unde ne-aţi fost predicator, sfătuitor şi prieten.

Noi, terezinele, persoanele consacrate din Iaşi şi grupul de rugăciune „Legio Maria” vă mulţumim din suflet pentru toate meditaţiile, pentru toate sfaturile şi pentru tot ce ne-aţi învăţat în decursul acestor 13 ani.

Mulţumim părinte!

Vă asigurăm că nu vă vom uita niciodată în rugăciunile noastre, că veţi rămâne mereu în memoria noastră şi vă aşteptăm în continuare în mijlocul nostru.

Dumnezeu să vă întărească şi să vă binecuvânteze în tot ce veţi dobândi în continuare pe aleea slujirii la Radio Maria!

Din partea tinerilor:

Binecuvântare aţi fost, părinte Iosif, pentru cei din Scout. Întotdeauna au găsit, în persoana Sfinţiei voastre, o gazdă primitoare, o faţă senină. Duminică de duminică, din toamnă în primăvară, scautiştii şi-au desfăşurat activităţile lor specifice sub cupola acestei catedrale.

În semn de recunoştinţă, Lumina de la Betleem a dat startul sărbătorilor Crăciunului, întotdeauna, din Parohia „Adormirea Maicii Domnului”. Vă mulţumim din inimă pentru toată atenţia cu care ne-aţi înconjurat.

Binecuvântare aţi fost, părinte Iosif, pentru toţi tinerii din Acţiunea Catolică. Tinerii veniţi din toate colţurile ţării la studii în dulcele târg al Ieşilor au găsit în curtea acestei catedrale bunăvoinţă, înţelegere şi ajutor pentru cei aflaţi în impas.

Delegarea unor preoţi tineri, care să se ocupe direct de Acţiunea Catolică, vine de la un om hotărât, un om ce a văzut multe în viaţă, un om ce cunoaşte în profunzime dorinţele, idealurile şi tot ,,ce-i mână-n luptă” pe toţi tinerii de azi. Pentru toate acestea dar şi pentru multe altele, tinerii din Acţiunea Catolică vă mulţumesc şi vă asigură de respectul lor, de rugăciunile lor pentru că numai împreună ne putem mântui.

Binecuvântare aţi fost, părinte, pentru „Juvenes Ecclesiae” timp de 13 ani. Aceşti tineri s-au bucurat mereu de atenţia şi sprijinul Sfinţiei voastre. Ştim că sunteţi fan al nostru, că ne ascultaţi duminică de duminică la ora 16.00. An după an, concertele noastre de Crăciun, dar şi cu prilejul altor evenimente, au umplut catedrala noastră graţie şi serviciului de marketing făcut cu mult suflet de Sfinţia voastră. Vă mulţumim, părinte Iosif, pentru toată disponibilitatea şi bucuria de a fi alături de cei ce vor să cânte Domnului.

Astăzi, cântul nostru vrem s-ajungă la Inima lui Isus şi la Inima Mariei, să le mulţumim pentru nepreţuitul dar trimis catedralei noastre, să le mulţumim pentru toate împlinirile din cei 13 ani şi să le rugăm să-l păstreze pe părintele Iosif cât mai aproape de cele două inimi.

Noua misiune încredinţată să v-aducă bucurie lăuntrică şi împlinire sufletească!

Domnul a auzit răspunsul părintelui, la chemarea sa, l-am auzit şi noi, e da! Da-ul părintelui e izvor de curaj şi încredere în chemarea şi ascultarea Celui ce bate zilnic, la uşa inimilor noastre. Să spunem şi noi da ori de câte ori Domnul ne cheamă în secerişul său. Noi, toţi tinerii din această catedrală, prezenţi la sfânta Liturghie, vă asigurăm de rugăciune şi neuitare.

Vă mulţumim !

*

Mulţumim bunului Dumnezeu pentru lucrarea minunată pe care a făcut-o pentru noi prin părintele paroh şi decan de Iaşi Iosif Dorcu! Noi, colaboratorii părintelui în Parohia „Adormirea Maicii Domnului”: Pavel Beşleagă, Eugen Robu şi Cristian Bîrnat, vă mulţumim şi vă urăm succes în noua misiune!

Pr. Pavel Beşleagă

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ