Miercuri, 16 aprilie 2014

0
340

Cuvântul Domnului

…ascultat

Matei 26,14-25

„În acel timp, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei şi le-a zis: “Cât îmi daţi ca să vi-l dau?” Iar ei i-au oferit treizeci de arginţi. De atunci căuta un prilej potrivit ca să-l dea în mâinile lor. În prima zi a Azimelor, au venit ucenicii la Isus şi l-au întrebat: “Unde vrei să-ţi pregătim ospăţul de Paşti?” El le-a spus: “Mergeţi în cetate la cutare şi spuneţi-i: «Învăţătorul îţi trimite vorbă: timpul este aproape; la tine vreau să fac Paştele cu ucenicii mei»”. Ucenicii au făcut precum le-a poruncit Isus şi au pregătit ospăţul de Paşti. Când s-a făcut seară, s-a aşezat la masă împreună cu cei doisprezece ucenici. Pe când mâncau, Isus a spus: “Vă spun adevărul, unul dintre voi mă va vinde”. Ei s-au întristat foarte tare şi au început să-l întrebe unul câte unul: “Oare eu sunt, Doamne?” El le-a răspuns: “Cel care a întins o dată cu mine mâna în blid, acela mă va vinde. Fiul Omului merge precum este scris despre el. Vai, însă de omul acela prin care Fiul Omului este vândut! Mai bine i-ar fi fost acelui om dacă nu s-ar fi născut!” Iuda, cel care l-a vândut, l-a întrebat: “Oare eu să fiu, Învăţătorule?” Isus i-a răspuns: “Tu eşti”.

 

… meditat

Iuda, cel care l-a vândut, l-a întrebat: “Oare eu să fiu, Învățătorule?” Isus i-a răspuns: “Tu ești”. Acesta este exemplul pe care ni-l oferă Isus pentru această zi și totodată ceea ce el așteaptă de la noi în timpul de pregătire pentru sărbătoarea care se apropie: să spunem lucrurilor pe nume. Este un mare har să avem curajul de a numi rău ceea ce este cu adevărat rău și de a numi virtute doar ceea ce este virtute.

Trăim vremuri în care moda dulcegăriilor spirituale și a celebrului „merge și așa” fac ravagii. Sunt prea mulți care în loc să imite viața lui Cristos atunci când vine vorba de a iubi și a mărturisi adevărul cu prețul oricărei jertfe, preferă să încerce varianta lui Iuda: „să vedem ce (îmi) va ieși de aici!” Adevărata viață de credință nu se trăiești prin încercări, prin „forțarea” mâinii sau a planurilor lui Dumnezeu, ci prin însușirea unui caracter care refuză compromisul și ambiguitatea. Nu ne vom putea bucura pe deplin de învierea Domnului dacă nu vom reuși să renunțăm la tot ceea ce ar putea să ne asemene cu Iuda. Și nu este întâmplător că Iuda este menționat în evanghelie atât de des în această săptămână sfântă. El este simbolul slăbiciunilor noastre și totodată un semnal de alarmă pentru cei care cred că este suficient să stai în preajma celor sfinte pentru a fi în siguranță. Iuda a stat în preajma lui Isus trei ani și apoi l-a vândut pentru 30 de arginți. Ba mai mult, nu a avut niciodată curajul să spună lucrurilor pe nume, să-și recunoască greșeală și să se bucure de darul iertării.

Fragilitatea lui Iuda poate fi și fragilitatea noastră. De aceea trebuie să fim convinși că doar harul lui Dumnezeu este cel care ne întărește pentru a nu ceda în fața compromisului. Să fim convinși că „Domnul Dumnezeu ne-a venit în ajutor” și de aceea nu ne-au doborât ispitele. Și mai ales să fim convinși că și atunci când am căzut, Dumnezeu s-a apropiat de noi și ne-a oferit o nouă șansă. Evanghelia de astăzi ne vorbește despre Dumnezeu care vrea să-l salveze pe Iuda, să-l scoată din păcatul său.

Trebuie să privim la Isus care spune răului pe nume și să încercăm să-i urmăm exemplul. Trebuie să dorim ca apropierea de învierea Domnului să fie făcută cu o inimă curată, cu un suflet în care binele și răul nu se amestecă, iar lumina lui Cristos împrăștie întunericul adus de păcat și de compromis.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ