Miercuri, 2 aprilie 2014

0
316

Cuvântul Domnului

…ascultat

Ioan 5,17-30

„În acel timp, Isus le-a spus iudeilor: „Tatăl meu lucrează mereu până acum; eu de asemenea lucrez”. Tocmai de aceea căutau iudeii şi mai mult să-l omoare, nu numai fiindcă nu ţinea sâmbăta, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl său şi se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun, că Fiul nu poate face nimic de la sine; el nu face decât ce vede că face Tatăl; şi tot ce face Tatăl, face de asemenea şi Fiul. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-i arată tot ce face; şi-i va arăta lucruri mai mari decât acestea, astfel încât voi veţi rămâne uimiţi. Într-adevăr, precum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului, pentru ca toţi să-l cinstească pe Fiul, cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu-l cinsteşte pe Fiul nu-l cinsteşte nici pe Tatăl, care l-a trimis. Adevăr, adevăr vă spun, că cine îmi ascultă cuvântul şi crede în Tatăl care m-a trimis, are viaţă veşnică, şi nu ajunge la judecată, căci el a trecut de la moarte la viaţă. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, – ba a şi venit – când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei care îl vor auzi vor avea viaţă. Căci, după cum Tatăl are viaţa în sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în sine. Şi i-a dat putere să judece, pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei care zac în morminte vor ieşi din ele la glasul lui: cei care au făcut binele vor învia pentru a primi viaţa, iar cei care au făcut răul vor învia pentru a primi osânda. Eu nu pot face nimic de la mine însumi: judec după cum aud; şi judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis.”

 

… meditat

Această profundă unire a Fiului cu Tatăl este orientată spre mântuirea noastră. Isus este acela care s-a făcut solidar şi cu noi şi care a venit pentru a ne revela iubirea Tatălui: aceasta este a doua dimensiune a alianţei, evidenţiată în opera de mântuire despre care vorbeşte evanghelistul de astăzi. Cuvântul lui Isus ne comunică cuvântul Tatălui şi ne comunică şi viaţa sa: vine ceasul-ba a şi venit- când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei care îl vor auzi vor avea viaţă. Morţii despre care vorbeşte Isus sunt oamenii care trăiesc în păcat, care nu au în ei viaţa lui Dumnezeu, care nu au fericirea de a-i iubi pe Dumnezeu și pe fraţi. Cuvântul lui Isus care revelează iubirea Tatălui îi cheamă la adevărata viaţă. Evanghelia de azi ne arată că pentru a fi uniţi cu Tatăl, trebuie în mod necesar să fim de partea lui Isus. Astfel Isus este alianţă pentru noi. Nu putem pretinde că putem cunoaşte voinţa lui Dumnezeu singuri: Isus este cel care ne-o face cunoscută. Nu putem pretinde că observăm singuri cuvântul lui Dumnezeu: dar o facem prin Isus care a venit la noi: după cum eu împlinesc cuvântul Tatălui şi rămân în iubirea lui, la fel, cine împlineşte cuvântul meu rămâne în iubirea mea! (cf.In 15,10). După cum Tatăl m-a trimis, şi eu trăiesc prin Tatăl, la fel, acela care mă primeşte pe mine va trăi prin mine (cf. In 6,57). Isus este într-adevăr acela în care noi îl aflăm pe Tatăl. Şi, de asemenea, e acela în care-i întâlnim pe fraţii şi surorile noastre. Nu putem să-i iubim cu adevărat decât în Isus. Să rămânem, deci, în Isus în aceste ultime săptămâni care ne despart de Paşti, pentru a-i întâlni în el pe toţi fraţii şi surorile noastre. Să ne refugiem în timpul zilei, chiar dacă şi pentru câteva momente, în inima lui Isus, pentru a găsi în El iubirea Tatălui şi iubirea pentru fraţi. El este alianţa, şi singurul mijloc prin care putem intra în noua alianţă este să trăim în Isus.

Privesc la tine, Fiule Isus, privesc la tine, Tată: vad, învăţ, primesc iubire, comuniune, pace, bucurie!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ