Sâmbătă, 22 martie 2014

0
493

Cuvântul Domnului

…ascultat

Luca 15,1-3.11-32

„În acel timp, văzând cum vameşii şi păcătoşii se apropie de Isus, ca să-l asculte, fariseii şi cărturarii cârteau împotriva lui spunând: „Acest om se arată prietenos cu cei păcătoşi şi stă la masă cu ei”. Atunci Isus le-a spus această parabolă: „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine». Şi tatăl le-a împărţit averea. După câteva zile, fiul cel mai tânăr a strâns tot ce avea şi a plecat într-o ţară îndepărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată. După ce a cheltuit totul, a venit o mare foamete în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus şi s-a aciuat pe lângă unul dintre locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis la ţarina sa, ca să-i păzească porcii. Acum ar fi fost bucuros să-şi umple stomacul cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nici pe acestea nu i le dădea nimeni. Venindu-şi în fire, şi-a zis: «Câţi argaţi ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Primeşte-mă ca pe unul dintre argaţii tăi». S-a ridicat deci şi s-a dus la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi l-a cuprins mila, i-a alergat în întâmpinare, s-a aruncat de gâtul lui şi l-a sărutat de nenumărate ori. Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău…» Dar tatăl a spus servitorilor săi: «Aduceţi repede haina cea mai frumoasă şi îmbrăcaţi-l; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare; aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l, să mâncăm şi să ne veselim, căci acest fiu al meu era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit».

Şi au început să petreacă. Fiul cel mai mare era la câmp. La întoarcere, când s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. L-a chemat pe unul dintre servitori şi l-a întrebat ce se întâmplă. Servitorul i-a răspuns: «Fratele tău s-a întors, iar tatăl tău, pentru că l-a redobândit sănătos şi teafăr, a tăiat viţelul cel îngrăşat». Atunci fiul mai mare, cuprins de mânie, nu voia să intre. Tatăl său a ieşit să-l înduplece. El însă i-a răspuns tatălui: «Iată, eu de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca, mie însă niciodată nu mi-ai dat măcar un ied, ca să petrec cu prietenii mei. Dar când soseşte acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, îi tai viţelul cel îngrăşat!» «Fiule, i-a zis, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce-i al meu este şi al tău. Trebuia, aşadar, să petrecem şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit!».”

 

… meditat

Mark Twain, în una din cărțile sale a scris: „Exprimarea bunătății este un mesaj pe care surzii pot să-l audă iar orbii pot să-l citească!” Avea dreptate când a făcut această mărturisire, pentru că toți pot percepe limbajul dragostei. Dragostea se poate exprima în orice dialect și poate fi înțeleasă indiferent de naționalitate sau poziție socială. Bunătatea este recunoscută de bogat și sărac, tânăr și bătrân, bărbat sau femeie. Mesajul bunătății este universal, pentru ca el nu se adresează intelectului ci inimii. Iar dragostea lui Dumnezeu este superioară pentru că o experimentăm zi și noapte, clipă de clipă.

Oare există vreun lucru pe pamîntul acesta pe care tu să-l faci și astfel Dumnezeu să se oprească să te mai iubească? Îmi place extraordinar de mult ceea ce spune evanghelistul Luca în avanghelia de astăzi: „S-a ridicat deci şi s-a dus la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi l-a cuprins mila, i-a alergat în întâmpinare, s-a aruncat de gâtul lui şi l-a sărutat de nenumărate ori.

Ce imagine a Dumnezeului celui Atotputernic! Ce imagine a lui Dumnezeu Tatăl! Ce frumoase cuvintele folosite pentru a descrie dragostea tatălui: „Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi l-a cuprins mila…

Acesta nu este un tată care abia așteaptă să-și pedepsească copilul pentru greșeala făcută. Și nici nu este un tată care își consideră fiul o cauză pierdută din pricina lucrurilor pe care le-a facut. Acest tată este plin de iubire și de grijă, care abia așteaptă să-și îmbrațișeze fiul întors acasă. Tatăl iese din casa pentru că dorește să-și vadă fiul și îl îmbrațișează, chemîndu-l înapoi.

Ceea ce îmi doresc să observăm în această ilustrație este dragostea de Tată a lui Dumnezeu, dragoste pe care o revarsă și asupra ființei mele, și asupra ființei tale. Este o dragostea care iartă, care abia așteaptă să recupereze ceea ce a fost pierdut. Dragostea Lui este accesibilă și abundentă.

După cum tatăl fiului risipitor nu și-a ascuns sentimentele în fața fiului său, tot așa, nici Dumnezeu nu-și ascunde dragostea pe care o simte pentru mine, pentru tine.

Ai o inimă risipitoare? Pilda fiului risipitor ne învaţă că prin ascultarea de Dumnezeu putem evita tragedia; că trăind după poruncile Lui vom fi salvaţi de la tendinţele rătăcitoare.

Doamne ajută-ne se ne comportam ca adevărați fii ai tăi așa încât să prețuim mereu iubirea ta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.