Cuvântul Domnului
…ascultat
Lc 6,36-38
„În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: “Fiţi milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv. Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi, şi nu veţi fi condamnaţi; iertaţi, şi veţi fi iertaţi. Daţi, şi vi se va da; o măsură plină, scuturată, îndesată şi cu vârf va fi turnată în desaga voastră, căci măsura de care vă folosiţi voi pentru alţii, va fi folosită şi pentru voi.”
… meditat
Sfântul Augustin spunea că „începutul faptelor bune este mărturisirea faptelor rele”, iar noi știm că un loc esențial în drumul spre sărbătoarea învierii îl ocupă mărturisirea păcatelor, spovada. Mulți dintre noi am uitat adevărul și profunzimea acestui sacrament. De prea multe ori spovada este privită nu atât ca un act de credință, cât mai ales ca o practică psihologică, o întâlnire între un pacient și un psiholog. Uităm că scaunul de spovadă, confesionalul, nu este un cabinet de psihologie și nici un centru de psihoterapie. Spovada este un sacrament în care omul păcătos, recunoscându-și slăbiciunile și limitele, se pune cu toată ființa sa în fața îndurării divine. Mărturisirea păcatelor este un moment de har, este o întâlnire cu Dumnezeu care vindecă. Iar noi, creștinii, avem obligația de a revaloriza acest dar, de a face din spovadă un loc de har, un spațiu în care omul păcătos și Dumnezeul cel mult milostiv se întâlnesc.
În această privință, profetul Daniel ne oferă un exemplu deosebit de rugăciune și mărturisire. Cuvintele sale trebuie să devină cuvintele noastre, trebuie să-le avem mereu pe buze și în inimă, mai ales atunci când ne apropiem de sfânta spovadă: „Noi am păcătuit, am săvârșit fărădelegi, ne-am purtat ca cei nelegiuiți, ne-am revoltat și ne-am îndepărtat de la poruncile și legile tale… A ta, Doamne, este dreptatea, iar a noastră este rușinea obrazului… A ta, Doamne Dumnezeul nostru, este îndurarea și iertarea”.
Care este relația noastră cu acest sacrament? Când ne-am spovedit ultima dată? Cu ce gând ne apropiem de sacramentul milostivirii divine? Ne rugăm înainte și după primirea acestui sacrament? Cum luptăm împotriva păcatului? Cum ne împotrivim ispitelor? Ascultăm noi de glasul conștiinței care ne strigă mereu „fugi de rău și fă binele”? Primim cuvintele lui Isus care și astăzi ne învață noi căi pentru a ne fortifica sufletul: fiți milostivi, nu judecați, iertați și dăruiți cu generozitate? Doar împreună cu Cristos putem birui forța păcatului.
Și chiar dacă am căzut neascultând de glasul Domnului, să îndrăznim să ne ridicăm și să alergăm la el. Să nu stăm cu sufletul împovărat. Plini de umilință, să ne spovedim și să ne rugăm spunând: „Ajută-ne, Dumnezeule, mântuitorul nostru, spre slava numelui tău, eliberează-ne și iartă-ne păcatele pentru numele tău”.
Doamne Dumnezeule, tu ne porunceşti să ne înfrânăm trupul, spre vindecarea sufletului. Dă-ne, te rugăm, putere să ne ferim de orice păcat, iar inima noastră să poată împlini poruncile iubirii tale.
