Duminică, 16 martie 2014 ( a doua duminică din post)

0
315

Cuvântul Domnului

…ascultat

Mt 17,1-9

„În acel timp, Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte, pe un munte înalt. Acolo s-a schimbat la faţă înaintea lor: faţa lui strălucea ca soarele, iar hainele lui au devenit albe ca lumina. Şi iată, li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu el. Petru, luând cuvântul, i-a zis lui Isus: „Doamne, ce bine ne simţim aici! Dacă vrei, să facem aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. Pe când vorbea el încă, iată un nor luminos i-a învăluit, iar din nor s-a auzit un glas care le-a zis: „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc toată bucuria. Pe dânsul să-l ascultaţi!” Auzind aceasta, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi au fost cuprinşi de o mare spaimă. Dar Isus s-a apropiat de ei şi, atingându-i, le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi”. Iar ei, ridicându-şi ochii, n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur. Apoi, coborându-se de pe munte, Isus le-a dat această poruncă: „Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului nu va învia din morţi.”

 

… meditat

Cine poate spune cu mâna pe inimă că nu iubeşte dulciurile? Poate nu în egală masură dar din când în când și cei mai mari dușmani ai dulciurilor  iau câte o pătrățică de ciocolată, o bomboană sau altceva din această categorie. Unii parca înghit în sec deja. Gustul dulce e esenţial pentru alimentaţia umană. Avem nevoie de gustul dulce, în cantităţi mai mari sau mai mici, pentru că acesta joacă un rol important în procesul de formare şi dezvoltare a ţesuturilor. De asemenea, e cel mai hrănitor dintre gusturi, iar în plan emoţional conferă mulţumire şi chiar senzaţia de fericire. Avem și expresia: „îmi îndulcesc și eu viața cu o bomboană”.

Evenimentul petrecut în viața apostolilor Petru, Iacob și Ioan este văzut de mulți teologi ca o „picătură de miere” primită în mijlocul amărăciunii lor. Cu puțin înainte, Isus le spusese discipolilor Lui, în Cezareea lui Filip, că avea să sufere și să pătimească la Ierusalim, că avea să primească moartea din mâinile marilor preoți, a bătrânilor și a cărturarilor. Cu siguranță apostolii au rămas  foarte mâhniți și îndurerați la această veste. Sfântul Leon cel Mare spune că „principalul scop al Schimbării la Față a fost acela de a smulge din inimile discipolilor scandalul crucii”.

Această Revelare a gloriei divine i-a făcut pe apostoli să fie extreme de fericiți, ceea ce-l va face pe sf. Petru sa exclame: Doamne da ce fain e aici…, ce-ai zice dacă aș construii trei colibe? El dorea să prelungească această stare. Dar, după cum va arăta mai departe Evanghelistul, el  nu știa ce zice; pentru că bine nu este să te afli aici sau acolo, ci să fii mereu cu Isus, oriunde, și să-l vezi dincolo de împrejurările în care te găsești. Dacă suntem cu el contează mai puțin dacă ne aflăm în mijlocul celei mai mari fericiri din lume sau într-un pat de spital, pradă unor mari dureri. Unicul lucru important este doar să-l vezi pe Isus și s trăiești mereu alături de El. Acesta este unicul bine din viața de acum și din cea viitoare. Dacă rămânem cu Isus, vom fi foarte aproape de ceilalți și vom fi fericiți, indifferent de locul și de situația în care ne vom găsi.

Întotdeauna se poartă Isus astfel  cu ai săi, în mijlocul celor mai mari suferințe, El dă consolarea necesară pentru a se putea merge mai departe.

Sf Beda Venerabilul comentând acest pasaj spunea că Domnul „le-a îngăduit  cu milostivire apostolilor să se bucure într-un timp foarte scurt de fericirea veșnică, pentru a-I face să lupte cu mai mare tărie contra împotrivirilor”. Existența oamenilor este o călătorie spre CER, locuința noastră. O călătorie în împrejurări aspre și dificile, deoarece deseori vom fi nevoiți să înaintăm contra curentului, luptând cu mulți dușmani dinafara și dinăuntrul nostru. Dar Domnul vrea să avem în față speranța în Cer, mai ales în clipele cele mai grele ale existenței noastre sau când slăbiciunea ne este mai mare. Doar privind ținta vom reuși să ajungem la ea.

Dumnezeule, care ne-ai poruncit să ascultăm de Fiul tău iubit, întăreşte inimile noastre cu hrana cuvântului tău, ca, purificându-ne privirea lăuntrică, să ne putem bucura de vederea gloriei tale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.