Cuvântul Domnului

…ascultat

Matei 5,20-26

„În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Dacă dreptatea voastră nu va întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: Să nu ucizi, iar dacă cineva va ucide, va fi tras la judecată. Eu însă vă spun: oricine se mânie pe fratele său va fi tras la judecată. Cine va spune fratelui său prostule va fi dat pe mâna Sinedriului; cine-i va spune nebunule va fi sortit focului Gheenei. Deci dacă îţi aduci darul tău la altar, iar acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te de te împacă mai întâi cu fratele tău, apoi vino şi adu-ţi darul. Împacă-te repede cu duşmanul tău, cât timp mai eşti cu el pe drum, ca nu cumva duşmanul tău să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul pe mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în închisoare. Îţi spun adevărul: nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei plăti şi ultimul ban.”

 

… meditat

Într-un show de televiziune intitulat: Copiii spun lucruri trăsnite redactorul a întrebat o fetiță de 6-7 ani: „Cum arată dragostea? După ce s-a gândit puțin, fetița a răspuns: Eu arăt dragostea atunci cînd în pauza de la scoală, îl las pe Marian să bea apă înaintea mea de la robinetul de pe hol, în timp ce noi toți ceilalți copii așteptăm la rând. Înseamnă că îți place foarte mult de Marian, a intervenit redactorul. Fetița a zâmbit îndelung, apoi a răspuns: asta-i dragoste; pentru că nici nu-mi place de el!”

Parcă acest răspuns într-un fel ne implică și pe noi? Dumnezeu ne-a iubit pe când noi nu meritam și ne-a dăruit din plinătatea Lui, har după har. El nu numai că ne-a lăsat în față, ci ne-a dat chiar locul Lui și a luat El locul nostru. În locul nostru a purtat păcatele, a suferit și a murit pe cruce, pentru ca noi în locul Lui, să avem viața și să moștenim slava. Aceasta-i adevărata dragoste!

În semn de recunoștință trebuie să-I urmăm exemplul și să trăim în iubirea sa. Observăm în evanghelie cum Domnului nu-I plac darurile noastre, viața personală, atunci când ea este lipsită de iubire. Chiar și dacă am fi dat tot, dacă nu ne dăm pe noi înșine, nu dăm ceea ce Domnul așteaptă. Multe practici ale milostivirii, multe daruri pentru templu, dacă nu ar fi fost însoțite de caritate nu ar fi fost altceva decât scuze pentru liniștirea conștiinței. Cei drept, iubirea costă. Uneori trebuie să arătăm o mai mare delicatețe față de semenii noștrii, alte  ori trebuie să adoptăm o atitudine de iertare. Insă doar această atitudine crează mereu un climat de armonie și pace. Îndeamnați și de Jose Escriva de Balaguer să ne propunem: „Să iertăm mereu, cu zâmbetul pe buze. Să vorbim limpede, fără gânduri ascunse, când conștiința ne spune că putem vorbi. Și să lăsăm totul în mâinile Tatălui nostrum, Dumnezeu care tace (Mt 26, 63), dacă este vorba să primim atacuri, oricat de brutale ar fi acestea”.

Să ne apropiem de altarul Domnului fără cea mai mică umbră de dușmănie sau ranchiună, dimpotrivă, să căutăm să dăm multe dovezi de înțelegere, de amabilitate, de generozitate și de milă. Acționând așa ne vom exprima iubirea noastră profundă.

Dumnezeule atotputernic şi veşnic, dă-ne o dorinţă tot mai aprinsă de a împlini cuvântul tău cel sfânt, ca să te putem sluji cu bucurie şi cu inimă curată.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.