Luni, 9 decembrie 2013 Neprihănita Zămislire

0
308

Cuvântul Domnului

…ascultat

Lc 1,26-38

„În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria. Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu. Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit”. Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” Rãspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea sfântul care se va naştea va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe, şi aceasta este luna a şasea pentru ea care era numită sterilă, pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil. Atunci, Maria a spus: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău”. Şi îngerul a plecat de la ea.”

 

…meditat

Mesajul sărbătorii de astăzi îşi propune să preamărească minunile săvârşite de Dumnezeu în Fecioara Maria şi ne invită să ne deschidem inimile pentru a ne minuna de frumuseţea ce străluceşte în Maria. Neprihănita zămislire: cea de-a treia dogmă mariană în ordine cronologică. Solemnitatea Neprihănitei ne pune în faţa acestui minunat dar rezervat Mariei, acela de a fi sfântă încă de la zămislire, fără a fi atinsă de păcat sau de orice rău.
Deja cu multe secole înainte ca Papa Pius al IX-lea să proclame dogma Neprihănitei Zămisliri (1854), Biserica primară o contempla pe Maria cea “toată sfântă, fără pată şi fără de prihană” pentru că era sortită să devină Mama Domnului. Iată de ce această sărbătoare este plasată în perioada Adventului: Neprihănita Zămislire pregăteşte sosirea Domnului. Misterul celebrat astăzi susţine drumul nostru, de multe ori atât de nesigur şi întunecos; luminează sensul istoriei, aduce lumină chiar şi în momentele dificile pe care această lume le trăieşte.
Liturgia acestei zile ne propune fragmentul Bunei Vestiri, în care Maria este indicată ca “pântec” gazdă al unui eveniment divin. Este vorba într-adevăr despre un salut special pentru o întâlnire specială, “Bucură-te, cea plină de har”: Gabriel, trimis de Dumnezeu, o invită pe Maria să se bucure pentru că Domnul este cu ea şi va fi mereu prezent în viaţa sa. Îngerul nu o cheamă direct pe nume, ci i se adresează cu o expresie încărcată de semnificaţii: “cea care eşti plină de har”. Este o promisiune fără precedent, care va schimba existenţa unei tinere fete şi istoria omenirii. Dumnezeu o alege pe Maria pentru a stabili cu ea o relaţie foarte personală şi unică. Iar evanghelistul Luca o prezintă ca model de discipol, modelul celui care are credinţă şi acceptă chemarea lui Dumnezeu.
Maria acceptă planul lui Dumnezeu cu libertate, cu toate că în faţa unei asemenea veşti extraordinare nu poţi să nu te gândeşti la surprinderea unei tinere care se întreabă: ”Cum va fi aceasta?” O întrebare firească care nu e un semn de neîncredere sau de dubiu: Maria crede, nu urmăreşte propriul interes, ci se încredinţează voinţei lui Dumnezeu, cerându-i doar ca El, prin mesagerul său, să îi arate modalitatea concepţiei. Adam şi Eva pretindeau să devină ca şi Dumnezeu, Maria însă, se recunoaşte ca servitoarea Domnului şi se prezintă cu încredere: “Iată-mă!” Maria îşi încredinţează viaţa în slujba lui Dumnezeu. Logica adamitică este înlocuită cu logica dăruirii: prima generează teamă, iar cea de a doua, încredere.
Şi noi suntem chemaţi să răspundem. Pentru noi, creştinii, Maria devine punct de referinţă pe drumul credinţei, ea ne învaţă cum să ne raportăm la Cristos, cum să ne asemănăm Lui, celui care este scopul vieţii noastre. „Tatăl ne-a ales în Cristos pentru a fi sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui prin iubire” (Ef 1,4). Viaţa dăruită este izvorul vieţii mântuite. Aşadar, nouă ne este dată posibilitatea de a ne elibera de piedicile care nu ne îngăduie să intrăm în comuniune cu Dumnezeu. Sfinţenia Mariei poate deveni o rechemare la sfinţenie pentru noi. În ea putem găsi oglinda pentru a ne recuceri demnitatea pierdută. Maria este model de responsabilitate al fiecărei vocaţii: către ea îşi ridică privirea cel casătorit, celibul în serviciul Împărăţiei, ministrul pentru a reînţelege motivaţia originală a începuturilor şi a depăşi tentaţia de a se opri şi ascunde. Ultimele sale cuvinte adresate îngerului revelează adevăratul nostru nume. Numele omului este: “Iată-mă!”

Maria, ajută-ne să credem şi să ne încredem chiar şi atunci când încercările şi suferinţele ne determină să ne îndoim de prezenţa Tatălui şi de iubirea sa. Te rugăm să ne eliberezi de trufia de a voi să cunoaştem şi să înţelegem tot şi ajută-ne să ne învingem orgoliul care de multe ori ne împinge doar la a pretinde merite şi nu ne permite să contemplăm minunile iubirii gratuite a lui Dumnezeu.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ